Forța iubirii|||BTS

adevărul...

Perspectivă Emma
Deodată Oana primește un mesaj, ne uităm mirate la ea în timp ce citește mesajul
-----Necunoscut--------------
-Oana, noi suntem îndrumători voștri, în parcarea Aeroportului se află o limuzină, urcați în ea iar ea o să vă aducă la noi. Vă așteptăm.

Dumy: Oana, de la cine este mesajul?
Oana: De la un necunoscut...
Vicky: Și ce spune?
Oana: Spune că în parcarea aeroportului se află o limuzină care o să ne ducă la ei...
Dumy: Care ei?
Oana:Pe mine mă întrebi?!

Perspectivă Oana
O stare de neliniște mă cuprinsese. Îmi era frică, cine sunt acele persoane? Oare sunt părinții noștri?
Oana: Fetelor, poate sunt părinții noștri...
Vicky: Hai să mergem, vom afla acolo...
Drumul către acea limuzină mi se părea că nu se mai termină. Eram nervoasă, iar ultima oară când am fost nervoasă a fost când cățelul meu a murit...

Perspectivă Dumy
Am încercat să fac conversație cu fetele dar totul a fost în zadar...
În drum spre locația necunoscută fetele au fost foarte tensionate, eu nu mă simțeam deloc bine, nu mă simțeam bine să le văd așa... Oana mai avea puțin și leșina de frică, Emma cu Vicky păreau destul de indiferente, ba chiar fericite, dar cum spuneam, păreau, asta nu înseamnă și că chiar erau...
Perspectivă Vicky
Încercam să mă liniștesc, dar nu puteam, păream calmă la exterior, dar câteva întrebări mă măcinau, Cine sunt cei ce au trimis mesajul? Oare sunt părinții noștri?
Răspunsul nu îl știu, dar ceva îmi spune că îl vom afla curând...
(···)
După un drum destul de lung limuzina oprește într-un sfârșit, coborâm iar în fața noastră se află ceia ce nu am crezut că vom vedea vreodată în realitate, nu îmi vine să cred, ce căutăm noi în fața casei celor din BTS?

Vicky: Fetelor, ce căutăm noi aici?
Emma: Asta ne întrebăm și noi...
Oana: Aaaaaa!!!! O să am ocazia să îi văd pe cei din BTS!!!!
Dumy: Abia așteeeeeepttt!!!!
Vicky: Fetelor! Calmațivă.
Oana/Dumy: Bine...

Perspectivă Oana
Emoțiile nu au întârziat să apară, mâinile îmi tremurau, cu pași mici mă îndrept către intrare, bat la ușă iar după câteva minute ușa ne este deschisă de Jin care părea destul de somnoros, ne face semn să intrăm iar noi facem întocmai, cu greu m-am stăpânit să nu îi sar în brațe lui Jin, doamne, mă întreb cum am putut...
În fața noastră însă vin Jimin, V, Suga și Joonkook.
Vocea lui Joonkook se face auzită în cameră.
Joonkook: Nu avem timp de pierdut, eu și băieții trebuie să vă spunem ceva...

Perspectivă Jimin

Jimin: Oana, trebuie să știi că îmi pare rău, îmi pare rău că nu ți-am fost alături atâta timp, părinții noștri au fost obligați să ne despartă, altfel consecințele avea să le suferim tot noi... Oana...
Oana: Vrei să spui că tu ești fratele meu?
Jimin: Da, uite, noi am decis să luăm legătura cu voi acum un an, doar că nu am avut cum, dar noi am fost mereu alături de voi, Oana, nu ai idee cât am vrut să îl bat pe nemernicul ăla când ți-a rupt inima în bucăți...
Oana: De unde știi?
Jimin: V-am fost alături,  mereu ne-am întrebat părinții de voi...
Emma: De ce mama naibii vorbești atâta la plural? Nu îmi spune că unul din voi este fratele meu...
Suga: Ba da, așa cum eu sunt fratele lui Viky, așa tu ești sora lui Joonkook.
Perspectivă Suga
Emma și Viky se uitau uimite la mine.
Viky: C-c-cum adică sunt sora ta?
Suga: Părinții noștri au avut niște probleme...
Viky: Deci tu ești băiatul din albumul familiei despre care mama nu a spus niciodată nimic...
Suga: Exact.
Viky nu mai spune nimic, în schimb mă trage într-o îmbrățișare de urs, mereu am vrut să știu cum se simte asta...
Perspectivă V
Dumy se uită la mine cu o privire tristă...
Dumy: Tu ești fratele meu?
V: Da.
Dumy: Pot să te îmbrățișez?
V: Credeam că nu mai întrebi!
Toți stăteam îmbrățișați, însfârșit eram fericit, îmi aveam sora alături!
Perspectivă Joonkook
Acum că suntem toți împreună ce spuneți să mergem în club?
Emma: Poate altă dată, sunt prea obosită, hai mai bine să ne arătați camerele și să ne punem la somn?
Dumy: Sau ce spuneți de un film?
Joonkook: O idee foarte bună, dar ce film?
Oana:Ce spuneți de "Fantoma Samara"?
Viky/Emma: Daaa!!
Perspectivă Viky
Viky:Dar mai întâi hai să ne arătați camere ca să ne schimbăm și să lăsăm bagejele.
V: Bine.
Sunt condusă de Suga către camera mea, îmi las bagajele și îl rog pe Suga să mă lase să mă schimb, camera și ținuta mea arăta așa: