Dragoste obligată

La morgă

Părinții au ieșit din salon. Se pregăteau să vorbească pentru înmormântarea celor doi. Mama Denisei era distrusă. Ea a rămas plângând lângă fiica ei.
Mama Denisei:Te rog mult,iubita mea! Te rog,nu mă părăsi! O să mă supăr pe tine dacă nu te trezești! Hai,te roagă mami,trezește-te! Promit că dacă te trezești îți cumpăr orice vrei și vom merge oriunde vrei tu. Te rog mult,hai acasă! Nu e un loc bun aici....Hai acasă! Dacă nu te trezești,o să te duci undeva unde e foarte rece și întuneric. Ei vor să te bage în pământ. Hai,trezește-te și spune că nu vrei acolo,te rog.....

Atunci,Denisa o luă de mână pe mama ei. Inima începu să îi bată normal,începu să respire și ușor ușor deschise ochii.
Denisa:Te iubesc,mami!

Cele două s-au luat în brațe și au început să plângă de fericire. Tatăl Denisei dădu buzna pe ușă și o luă în brațe pe Denisa. Doctorul intră și el pe ușă alături de părinții lui Erick.
Doctorul:Incredibil! Fetița asta a învins moartea!

Părinții lui Erick o îmbrațișară și ei pe Denisa Fericiți.
Când Denisa îi văzu pe părinții lui Erick,își aduse aminte de lumina ochilor ei. Din acea stare de extaz,trecu imediat la o stare de agonie și se întristă.
Denisa:Unde este Erick?
Doctorul:L-am....L-am dus la morgă. Urma să te ducem și pe tine,dar tu te-ai putut trezi.

Imediat,Denisa a tresărit și în secunda doi era în picioare. A ieșit pe ușa salonului și a dat fuga pe hol spre morgă.
Doctorul:Săracă fată....Nu știe că morga e în cealaltă parte.....
Denisa:Mulțumeesc!

Și a trecut în fugă în direcția opusă.
Când a ajuns la morgă,s-a dus direct la patul lui Erick și a izbucnit în plâns.
Denisa:Iubire,trezește-te! Ești oxigenul de care am nevoie să respir. Dacă tu pleci voi muri și eu. Te rog mult,dragostea mea! Vreau să îți mai văd odată zâmbetul larg și luminos,ochii ăia frumoși.....Ai fost prima mea dragoste,Erick. Și vei fi și ultima. Hai,nu mă lăsa acum! Dacă nu te trezești acum,eu îmi tai venele!
Mama Denisei:Deni....
Denisa:Nu,mamă. Eu nu pot să trăiesc fără omul pe care îl iubesc.
Mama Denisei:Dar mamă,cum poate să învie?
Denisa:Exact la fel cum am făcut și eu! La fel poate și el! Dacă mă iubește cu adevărat,va face un sacrificiu pentru mine! Dacă nu.....voi face eu unul pentru el.
Mama Denisei(plângând):Hai,mami! Hai să mergem acasă!
Denisa:Nu! Eu nu plec de lângă el! Până nu se trezește și nu îmi spune că mă iubește eu nu plec!
Mama Denisei:Nu se mai trezește. Hai!
Denisa:Nuu! Nu vreau! Se trezește! Nu mă poate lăsa așa! Se trezește! În momentul ăsta mă aude! Se va trezi! Lasă-mă,mamă, să stau cu el! Se trezește!

În acest timp,tații au ieșit afară din morgă. Mama lui Erick se rezema de un perete și plângea în hohote,mama Denisei plângea și ea și o trăgea pe Denisa care plângea și țipa în hohote.

Tatăl Denisei (către mama acesteia):Ia-o acasă! E distrusă. Las-o să se liniștească! Stai tu cu ea și fă-o să se liniștească. Nici să nu o aduci la înmormântare și ai grijă să nu facă vreo prostie.
Mama Denisei:Da. O iau și pe mama lui. În ritmul ăsta va ajunge și ea la spital. Rămâneți voi doi aici. Vorbiți cu doctorul și apoi veniți acasă.

În mașină
Denisa:Mamă,lasă-mă! Lasă-mă să ma duc la el,mamă! Mamă nu îi e bine fără mine! Lasă-mă,mamă.....
Mama lui Erick:Iubita mea,lasă-l în pace! Dacă nu a fost în stare să fie alături de tine înseamnă că nu merită să îl plângi atât.
Denisa:Nu,el mă iubea. Mă iubea mai mult decât se iubea pe sine,eu știu. Lăsați-mă să merg la el....

Fetele au ajuns acasă. Denisa stătea în poala mamei ei care o mângâia ușor.
Denisa:Mami,cum poate să îmi facă asta? El a vrut să mă protejeze pe mine și s-a omorât singur....Putea să își pună el casca sau pur și simplu o lăsa,nu îmi zicea nici mie să o iau....
Mama Denisei:Iubita,nu te mai gândi la el....
Denisa:Nu pot,mamă....Nu pot!

Atunci veni și mama lui Erick.

Mama lui Erick:Draga mea,să știi că viața e foarte nedreaptă. Nici mie nu îmi e ușor....Mi-am pierdut fiul. Acum,tu ești fiica mea. Trebuie doar să te obișnuiești cu ideea,să treci peste. Nu te mai gândi la el....
Denisa:Nu pot....Nu am rezistat fără el nici o noapte,când a fost la închisoare. D-apoi să mă obișnuiesc toată viața fără el....Nu pot!