Gânduri.

6

           Întotdeauna m-am întrebat ce e dragostea.. Oare e greșit că a trecut atâta timp din viața mea și nu am aflat nici măcar un sfert din răspunsul la întrebarea pe care mi-o pun de atâtea ori? 

          De fiecare dată când încep o nouă relație îmi spun: "Oare acum o să aflu cum e să iubești? Cum e să simți acea adunătură de emoții de care vorbește toată lumea?" Nu știu dacă e ceva greșit cu mine sau nu, dar până acum nu am simțit niciodată că iubesc cu adevărat un om. Am încercat, evident, dar mereu a fost vorba de niște sentimente superficiale pe care pur și simplu mi le impuneam din dorința de a simți ceea ce înseamnă iubirea.

        Totuși, mă consolez cu gândul că încă sunt tânără și mai am destul timp la dispoziție pentru a răspunde la această întrebare. Poate nu am dat de persoana potrivită, sau poate persoana de lângă mine nu a știut cum să mă facă s-o iubesc.. Minciuni pe care mi le repet mereu în minte.

       Adevărul e că, n-o să ajung să iubesc niciodată pe cineva cu adevărat, până nu o să învăț să mă iubesc pe mine însămi. Până nu o să învăț să-mi accept fiecare defect, n-o să reușesc să i le accept pe ale altuia. Până n-o să învăț să îmi iert greșelile, nu o să reușesc să i le iert pe ale altuia. Până nu o să îmi măresc încrederea de sine, nu o să pot să am încredere într-o altă persoană. Și lista poate continua..

      Într-adevăr, cel mai important lucru din viața unui om nu e familia, sau prietenia, sau persoana iubită, cel mai important lucru din viața unui om este iubirea pe care o poartă față de propria persoană, care adeseori se reflectă în comportamentul față de cei din jur. De ce credeți că mereu personajele negative din seriale, filme și cărți au un trecut dureros care le-a scăzut stima față de propria persoană?