Viață necunoscută - 5SOS FanFic

Capitolul 1 - Începutul

Beep - beep - beep - beep...

Ugh, aș putea să jur că ăsta e sunetul mașinăriei ăleia enervante din spitale care monitorizează bătăile inimii și... stai.

Sunt într-un spital?

- Trebuie să ne grăbim!

- Nu o vom putea ține mult așa!

- GRĂBIȚI-VĂ!

Vocile astea se tot repetau în cor în mintea mea, iar deodată, s-a lăsat liniștea din nou...

*

- Brianna! Trezește-te sau vei întârzia în prima ta zi de școală!

Ugh, aceeași voce enervantă ca în fiecare dimineață.

- Brianna, acum! insistă vocea.

- Da, da! Imediat, murmur eu somnoroasă.

Oh, nu mi-am făcut prezentarea. Eu sunt Brianna Johnson, am 17 ani și sunt șatenă cu ochi căprui. După cum ați aflat la începutul cărții, da, am suferit un accident de mașină. Este cea mai neagră amintire a vieții mele. După ce a avut loc ciocnirea, eu și părinții mei am fost transportați la spital. Eu am intrat la terapie intensivă, dar pentru ai mei a fost prea târziu, amândoi au plecat... Nu-mi place să spun că au murit, sper să mă înțelegeți. Din fericire, eu am scăpat cu viață din acest accident, dar totuși nu am rămas „neiertată”... Impactul a fost atât de puternic încât mi s-a șters memoria. Nu-mi mai aduc aminte de absolut nimic înainte de accident. Pur șl simplu simt că m-am născut după accident. Rămasă fără părinți, mătușa mea m-a luat în grijă, deoarece nu voiam să ajung la casa de copii... Când a intrat prima dată pe ușă, această femeie care îmi este „mătușă” nu mi-a părut deloc cunoscută. Știu că îmi este rudă doar din acte... Și tot ceea ce știu despre accident, mi s-a povestit, deoarece am pierdut toate detaliile. Cam asta e tot ce ar trebui să știți, deoarece alte aspecte legate de mine și personalitatea mea le veți afla pe parcurs.

Mda… Prima mea zi de clasa a11a la un nou liceu. Foarte intrigant. Chiar deloc.

O să fiu în continuare ciudata clasei, cum am fost și până acum. Voi sta undeva în colțul clasei, uitându-mă la ceilalți cum se distrează, ca niște adolescenți normali.

Sunt obișnuită, deci nu va fi o problemă... prea mare.

După ce mi-am făcut rutina zilnică de dimineață, am decis să port niște blugi strâmți și un tricou larg, cu părul prins într-o coadă lejeră de cal. Machiaj nu prea port, deci nu mă complic.

- Miriam, plec la școală! strig eu, după care ies din apartamentul mătușii.

Și da, numele mătușii e Miriam, eu îi zic pe nume.

O dată ieșită din bloc, m-am blocat. Acum trebuie să merg singură până la liceu și înapoi acasă. Ăsta e un lucru bun și rău în același timp.

Noroc că am notat pe un bilețel adresa liceului.

*                                                   

            Când am ajuns în fața școlii am fost plăcut surprinsă; arăta chiar foarte bine. Am intrat în curte, încă admirând clădirea.

- Mda, e frumos... Păcat că doar pe exterior, aud o voce de lângă mine.

Când mă uit în stânga mea, sunt plăcut surprinsă să dau de o fată cam de vârsta mea, șatenă și cu ochi căprui.