Ieşim pe terasă pentru a putea vorbi în linişte fără a exista riscul de a o trezi pe pitică. Îi spun tot, mă rog, aproape tot. Omit faptul că sunt... defapt eram un asasin plătit.Se sprijină cu spatele de perete şi rosteşte cu un calm ce mă scoate din sărite:
-Uite care-i treaba, în momentul ăsta te iei şi pleci. Mă descurc eu de aici.Serios? Tocmai ți-am spus că sora ta a fost la un pas să fie violată, şi că este urmărită de cel mai de temut traficant din țară iar ea atât are de zis?
-Ce treabă are Issa cu Cedric Berg? De unde o cunoaşte? Şi cel mai important, de ce îi vrea răul? Întreb cât pot de serios, deşi în sinea mea îmi vine să urlu.
-Nu este treaba ta.
-BA ESTE TREABA MEA! ŞI PÂNĂ NU ÎMI SPUI TOT, NU PLEC DE AICI! Urlu izbind cu pumnul de perete, aproape de capul ei.
Tresare speriată şi, preț de câteva secunde, nu ştie ce să facă. Într-un final oftează învinsă şi merge să se aşeze pe iarbă. Păşesc uşor în urma ei şi mă aşez uşor lângă ea.
-Tata este arhitect iar mama medic. Din acest motiv nu prea îi vedem pe acasă. Amândoi pleacă dimineața devreme şi se întorc abia seara, când eu şi sora mea dormim deja. Foarte multă lume îmi spune că ar trebui să fim fericite, că avem tot ce ne-am putea dori vreodată... şi aşa şi este. Avem tot, mai puțin atenție şi dragoste. Acum 14 ani, când mă plimbam prin parc cu Issabella şi cu prietena mea, Dyana, am văzut un băiețel ce se plimba cu mama lui. Povesteau despre orice lucru mărunt şi râdeau. Erau atât de fericiți... Când au trecut pe lângă noi, preț de o clipă, mi s-a oprit inima. Exista în ochii lui albaştri o sclipire ce mi-a înmuiat sufletul. Zâmbetul lui fusese cel mai frumos lucru pe care l-am văzut vreodată. Pentru prima dată, am zâmbit cu adevărat. Următoarea zi l-am văzut din nou, dar ceva se schimbase. Nu mai era băiețelul vesel şi plin de viață pe care îl văzusem cu o zi în urmă. Acum era palid, zâmbetul lui nu mai era prezent, iar ochii lui albaştri erau acum roşi şi plini de lacrimi. Se pare că în ziua aceea, inima lui murise. Mă simțeam vinovată. Aşa că, de atunci, l-am urmărit în fiecare zi. L-am văzut cum bea, cum se droga, cum ucidea, cum îşi distrugea viața... asta mă termina, mă consuma încet, încet. Timp de 4 ani, fără ca el să ştie, în timp ce îl urmăream, plângeam cu el şi pentru el. Într-o zi l-am văzut. Privea absent aşezat pe un mormânt. M-am apropiat de el şi i-am vorbit. M-a respins, dar ştiu că nu a făcut-o cu rea intenție, voia doar să se protejeze de cei din jurul lui. Când m-am întors să plec, l-am văzut pe Cedric. Mă privea furios. Nu îl cunoşteam, credeam că poate mi se pare, aşa că mi-am continuat drumul. M-a prins de mână şi mi-a zis că eu sunt a lui... că dacă mă mai prinde vorbind cu acel băiat, îl va omorî... şi a făcut-o! A mai încercat de câteva ori să mă convingă să fiu a lui, dar l-am refuzat. Chiar şi mort, băiatul acela era tot în inima mea. Aşa că a jurat să îmi facă rău. A jurat că voi fii martoră la moartea familiei mele... A jurat... La ultimele cuvinte deja plângea în hohote. Am luat-o în brațe, mângâind-o încet pe spate. Mă tot gândeam la cuvintele ei. Cumva... sau nu, nu are cum.
-Va fii bine, Kate! Sunt eu aici, nu voi permite să pățiți ceva. Şoptesc blând în timp ce o sărut uşor pe frunte.
-Ştii, Adam? Timp de 14 ani, am fost îndrăgostită de acel băiat. Şi acum vreau să-ți mai spun ceva, promite-mi că nu te vei supăra. Şopteşte plină de speranță, ştergându-şi lacrimile.
-Shh, promit!
-Tu eşti acel băiat, Adam! Tu eşti băiatul pe care îl iubesc, şi îl voi iubi până la ultima respirație.
Cuvintele ei m-au lovit din plin. Mă ridic rapid de jos, îmi scot pistolul şi il înmânez.
-Ține-l, în caz de ceva o să ai nevoie. Şi mă întorc, păşind nervos spre ieşire.
-Ai promis că nu te vei supăra!
-Şi tu ai promis! I-o tai, deschizând poarta şi închizând-o în urma mea.
Respir de câteva ori adânc, într-o încercare disperată de a mă calma. Ea era. Am aşteptat-o 10 ani nenorociți şi s-a dovedit a fi o mare mincinoasă. Era atât de aproape de mine, dar nu s-a gândit să-şi respecte promisiunea.
CITEȘTI
Infern in lipsa ta
Short StoryÎnchide ochii şi respiră adânc. Imaginează-ţi pentru o clipă, cum ar fi să pierzi cel mai de preţ lucru? Cum ar fi să cazi la pământ şi să nu mai ai putere să te ridici? Să nu mai poţi să respiri de durere? Să te simţi gol pe dinăuntru şi să te gând...