Tu imi aprinzi si-mi stingi luna cand vrei.

Nu e tocmai tot asa cum vrem sa fie.

-

Imi place sa imi incep fiecare dimineata in acelasi fel, aburul sa iasa din ceasca de cafea si sa-mi fumez tigara admirand privelistea de afara . Insa in dimineata asta, n-a  fost deloc asa . M-am trezit mult prea tarziu dupa nenumarate apeluri pierdute cu o durere de cap infernala si am sfarsit in birou cu ceasca de cafea rece si ingropata intre hartii .

-Buna dimineata ! aud venind dinspre usa o voce familiara.

-Neata, reusesc sa articulez .

-Neata era undeva pe la ora 7;30. E 12, Maya ! Am venit sa te iau sa mergem sa mancam, ai nevoie urgenta de o pauza!

-Hm, nu stiu ... Am foarte mult de lucru, o companie vine la pachet cu un bagaj imens de responsabilitati, nu-i asa usor, ma plang la tipa roscata din fata mea.

-Haide Maya, te rog... Mi-ai promis ca luam pranzul impreuna .

-Ok, ok , cedez intr-un final . -Tipa din fata mea nu-i nimeni alta decat Anna Miller. Numele nu spune nimic, insa ea, destule. Ne cunoastem de pe vremea cand eram de cativa centimetrii. La inceput nu ne-am suportat prea tare. Imi amintesc ca prin clasa a 2-a ne-am batut destul de tare pentru o prostie, ''iubeam'' acelasi baiat. Si drumurile ni s-au tot intersectat pana la sfarsitul liceului , terminand amandoua in aceeasi institutie doar profiluri diferite. Anna a terminat arte plastice si acum e unul dintre cei mai cautati arhitecti din zona. Sunt mandra de prietena mea insa prefer sa ascund, i se cam urca la cap-. Anunt imediat ca o sa fiu plecata o jumatate de ora buna si mergem , in regula ?

-In regula, confirma roscata.

O vad ca zambeste, imi place sa ii fac pe plac.  Ma ridic de pe scaun, imi iau geanta si iesim afara din cladire. Ma intorc la un moment dat peste umar si realizez cat de impunatoare e intreaga constructie . Trebuie sa o schimb cumva. Scutur din cap putin si revin cu privirea la roscata de langa mine care se uita mirata la reactia mea. Hotaram sa nu mergem prea departe asa ca doar traversam strada si ne oprim la micul restaurant din fata, nu-i luxul de pe pamant dar e perfect. E amenajat cu gust si imi place. Ne asezam la masa si o tipa foarte draguta vine si ne ia  comanda. Ne spune ca s-ar putea sa dureze mancarea in jur de 20 minute ca e aglumerat, e ora pranzului si toata lumea e prezenta. Ii spun ca nu-i nimic, suntem de acord si pleaca multumita de asta. Probabil s-a saturat si ea de mofturile unora si o inteleg.

-Maya, te-ai decis la cine o sa te ajute pe partea manageriala ? ma intreaba Anna.

-An' nu stiu, vreau in prima faza sa ma pot acomoda cu ceea ce reprezinta in adevaratul sens toata compania . Mi-am propus oricum sa nu schimb decat BEX-ul, restul oamenilor sa poata ramane . N-am sa alung in strada 200 de oameni, nu-i corect.

-Inteleg . Totusi, sper ca si eu am locul meu acolo, spune Anna razand .

Imi dau ochii peste cap, a ramas aceeasi persoana, nu ma mai mira. Da, An' tu deja ai .. Cred ca tocmai mi-am dat seama ca nu are cine sa-mi aduca o ceasca de cafea in fiecare dimineata.

Ramane blocata pentru moment iar eu ma abtin din a nu izbugnii intr-o criza de ras. Imediat ne ajunge si mancarea si mancam amandoua fara sa mai spunem nimic. Ii fac semn fetei care se ocupa de noi si mai comand o cafea. Am mult de lucru azi , trebuie sa fac rost de energie rapid . Imi iau ceasca de cafea si ies afara sa pot fuma linistita. Placeri nevinovate, cum ar spune mama.Agitatia de pe strada ma face sa pic pe ganduri si tarziu realizez ca Anna e langa mine cu bagajele in mana.

-Maya ? Unde te gandeai ? Am platit eu, ti-am luat geanta pentru ca m-a rugat cineva daca ii putem lasa sa manance, eu oricum terminasem si doar te asteptam , Sper ca e ok .

-Da, sigur, e perfect . Mergem ?

Nu-i chiar atat de usor sa schimb o intreaga conducere. Mail-urile si telefoanele curg precum apa cand ploua. Stabilesc cateva zeci de intalniri pentru maine. Am timp 15 zile sa schimb tot Biroul Executiv de Conducere pentru formarea unei noi echipe. Vreau sa fiu foarte atenta la ce decizii o sa iau asa ca probabil o s-o rog pe Anna sa ma ajute. Timpul zboara destul de repede si abia atunci realizez cat e ceasul . 21;43. Imi arunc capul pe masa de la oboseala acumulata.Imi iau lucrurile personale si pornesc spre casa. Azi am zis pas la masina, asa ca o iau la pas pana spre casa. Salut portarul si merg in continuare. Ajung acasa si ma opresc direct in dus unde stau cam 30 minute . Ies si desii e tarziu imi pregatesc o cana de ceai si ma asez in bucatarie . Soneria incepe sa sune si raman mirata, cine poate fi la ora asta ? Imbracata in halat si cu prosopul facut ghem in varful capului deschid usa si raman mirata.

-Buna, iubito . Ma bucur enorm sa te vad !

Nu e tocmai tot asa  cum vrem sa fie. Nu ma asteptam exact la o asa vizita , tocmai acum, tocmai de la EL, tocmai dupa tot ce s-a intamplat .