Tu imi aprinzi si-mi stingi luna cand vrei.

Lasa trecutul sa ramana trecut.

Dimineata ne prinde pe amandoi alergand prin casa, eu pentru ca trebuia sa ajung in cel mai scurt timp la birou iar Nicholas avea de mers sa-si ridice cateva bagaje pe care nu le-a putut aduce cu el . Scormonesc in dulap de vreo 5 minute dar niciun lucru cu celalalt nu pare sa se potriveasca. Vremea era destul de placuta afara, as fi putut opta pentru o rochie peste genunchi insa am sfarsit in a agata pe ultima suta de metrii o camasa si o pereche de pantaloni.

Dupa ce-am fost gata amanadoi nici n-am mai stat la discutii si am si plecat. Sper doar sa nu fi uitat ceva. Am hotarat sa-l las eu pe Nicholas unde avea treaba pentru ca oricum nu ma abat de la drum , relativ tot in acelasi timp o sa ajung la serviciu. Asta daca n-ar fi traficul atat de ''bland''  cu noi. Nu stiu de ce dar dimineata toata lumea e agitata, toti se grabesc, sa traversezi aproape o jumatate de oras circulad bara la bara nu-i usor. Ma intreb cum se descurca cei care abia obtin permisul de conducere .

Am avut norocul de a prinde un blocaj exact cu cateva minute inainte de a ajunge la destinatie. Mi-a prins bine si nu prea . De intarziat oricum aveam sa intarzii asa ca nu mi-am facut prea multe griji. In cele 10 minute in care roata masinii nu s-a miscat din loc m-am tot gandit la seara ce tocmai a trecut. N-am luat cea mai inteleapta decizie de a-l primii pe Nicholas inapoi. Consider ca i-am dat o siguranta mult prea mare pentru ca de-acum avea sa creada ca ori de cate ori pleaca undeva cineva il asteapta acasa. Lucrurile astea aveam in plan sa le lamurim cat mai curand posibil. Totusi, ce m-a socat pe mine a fost faptul ca in nenumarate randuri mi-a spus ca pentru mine a luptat sa se intoarca inapoi . Nu stiu daca a fost chiar asa, inainte de a pleca Nick a gresit de multe ori si tot de atatea ori l-am iertat. Sa fi fost asta un motiv prin care sa ma convinga?

Imi dau seama ca ajung la serviciu abia cand vad bariera portii ridicandu-se si permitandu-mi accesul in cladire. Inainte sa urc ma opresc pe la chioscul din fata de unde imi iau o cafea. Prima din sirul nenumarat al celor pe care asta aveam sa le consum.

Nu mult mi-a luat pana am ajuns in birou si m-am apucat de lucru. Pe azi agenda imi era plina, aveam cateva intalniri stabilite si nu stiu daca timpul o sa-mi ajunga sa rezolv tot. E vineri si-as prefera ca maine sa nu fiu nevoita sa lucrez de acasa. Weekend-ul reprezinta relaxare si as avea putina nevoie .

Timpul trecea rapid, reusisem sa duc la capat tot, era trecut de ora 17;00 si imi puneam intrebare , unde e Nicholas? N-a sunat, n-a venit in vizita. Anna, niciun semn azi.Ciudat. Mi-am dat seama ca Nick nu stia unde lucrez, sau poate i-o fi spus Ann'.  Mi-am strans lucrurile mandra de faptul ca terminasem tot. Compania prindea contur. Aveam cateva oferte de parteneriat de discutat pe saptamana ce urmeaza insa cea mai importanta era cu Andrew Moore. Detine mai bine de jumatate din industria intregului stat si ma chinuisem cu mult inainte de a avea compania sa obtin o intalnire cu avocatii lui. O primisem. 20 minute aveam la dispozitie sa ii conving. Aveam sa aflu luni daca obtin ceva sau nu. Ma dureau picioarele ingrozitor de la tocuri, noroc de balerinii din spate, m-au salvat de chinul de a conduce sub durerea ce ma deranja. Dupa alt drum lung si plin de blocaje am ajuns in sfarsit acasa. Mi-am facut o cana de ceai si m-am asezat pe  canapeaua din sufragerie urmarind putin filmul de la televizor. Telefonul incepe sa imi sune si sar ca arsa de pe canapea. Ma uit la ecranul telefonului. Anna.

-Da ? raspund cu o voce joasa.

-Maya!  Nicholas s-a intors, spune entuziasmata si tipand de fericire.

-Stiu, a fost aseara pe aici .

Face o pauza de cateva secunde . Nu se astepta probabil.

-Stiai ? Maya, de ce n-ai sunat sa ma anunti ?

-Anna, a venit aici. Era tarziu, mi-a spus sa nu te anunt. Sa  fie o surpiza.

Stiam ca se va supara dar odata si odata tot avea sa afle ca Nicholas a venit prima data aici .