Tu imi aprinzi si-mi stingi luna cand vrei.

De ce iti place sa te joci ?

Inca nu-mi revin din socul vizual pe care  l-am suferit mai devreme . Nu ma asteptam sa fie chiar el. Stau in fata usii de 10 minute, e in jur de 23;30 si am uitat complet de oboseala acumulata pana acum, de ziua care e pe cale sa se sfarseasca. Nu stiu ce sa fac, cum sa reactionez. Ma simt de parca sunt stana de piatra, nu reusesc sa schitez nimic. Tot ce pot sa fac e sa analizez barbatul din fata mea si sa ma gandesc daca totul e adevarat . Mi-a zis ''iubito'' ceea ce inseamna ca a uitat ce mi-a spus atunci . ''Ma bucur sa te vad'', oare ? Ultima data contrat asteptarilor mele in fraza asta a existat si o negatie . Incerc sa analizez cuvant cu cuvant ceea ce mi-a spus cu cateva minute in urma. De ce acum ? Oare stie ce s-a intamplat ? S-a intors oare doar pentru ca a aflat despre companie ? Am sute de intrebari ce m-apasa si la care incerc sa le caut raspuns insa singura n-am sa reusesc .

Isi lasa bagajele jos, e tot asa cum il stiu . Uniforma ii vine bine in continuare, ce mandra am fost atunci cand i-au strigat numele dintre toti . Tin minte si acum , radiam de fericire, era omul meu . Se uita atent la mine si isi lasa zambetul sa dispara. Asteapta cumva sa reactionez. Parca e mai inalt, e mult mai matur, pare mai batran cu cativa ani desii oficial n-are decat 31. Se da doi pasi in stanga, pare  ca vrea sa intre in casa insa repet si eu aceeasi miscare ca el . Se uita mirat, probabil nu se astepta. Isi duce pana la ceafa si parca se gandeste la ceva, tare as vrea sa stiu la ce. Intr-o fractiune de secunda simt cum doua brate ma ridica pe sus si ma trezesc aruncata pe canapeaua din sufragerie .

-Ce crezi ca faci ?!  Tip la barbatul din fata mea.

-Buna iubito, rectific. Mi-a fost dor de tine si ma bucur sa te vad  . Asa e pe placul tau ?

Ce crede ca face ? Are senzatia ca ma poate lua la misto. N-am puterea necesara sa ma cert cu el, prefer sa vorbesc calm desii m-a scos din sarite .

-Ce faci aici? il intreb mai calma  decat data trecuta.

-M-am intors inapoi, mi-a ajuns, raspunde sec. Simt ca e scarbit , ceva s-a intamplat acolo si mor de nerabdare sa aflu . Isi intinde picioarele pe alt scaun, ia scrumiera din suportul de vase si isi scoate pachetul de tigari.  Pot ?

-Da, poti ...Totusi, nu-i cam tarziu sa imi faci o vizita ?

-Nu stiu, am pierdut fusul orar . In ultimii 2 ani, noaptea mi-a fost zi si ziua mi-a fost noapte .

Raman putin pe ganduri. E schimbat. Fizic nu dar psihic, cred ca e distrus . Reiau discutia, fara urma de regret .

-Inteleg .  Anna , stie ca te-ai intors ?

-Nu stiu, nu ma prea intereseaza, prima data am venit la tine, ti-am spus, ma bucur enorm sa te vad, mi-a fost dor de tine si mi-ai lipsit .

Lui i-a fost dor de mine dai mie ? Mie oare mi-a fost dor de el? Mi-a fost atat de dor incat sa permit cuiva sa mi se intoarca inapoi in suflet ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat ? Ca si cum ultimii  2 ani din viata noastra, a amandurora nici n-au existat.

-Te rog, Nicholas...Sti destul de bine ca ultima data cand noi ne-am intalnit a iesit cu scantei . Nu-i corect sa te intorci acum inapoi si sa te comporti perfect normal . Intelegi asta, nu ?

-Te inteleg, iubito . Inteleg perfect. Dar tocmai de-asta am venit. Pentru tine . In astia 2 ani cat am lipsit mi-ai fost motivul pentru care am luptat sa ma intorc inapoi intreg. Stiu, stiu ca am gresit. Stiu ca atunci cand trebuia sa stau am plecat, atunci cand aveai nevoie de mine, am plecat, dar iarta-ma, te rog. In astia 2 ani blestemati nu m-am gandit niciodata la nimic altceva decat la tine.

Raman socata, nu-mi vine sa cred . Nu stiu ce sa ii spun..Il vad ca se ridica de pe canapea si vine langa mine, ma ia in brate si isi pune capul pe umarul meu, are acelasi parfum ca altadata .

-Nicholas,de ce iti place sa  te joci ?

-Nu ma joc, ti-am spus. Am venit sa vorbim. Imi pare rau.

Nu ma asteptam. Intre mine si Nicholas s-a terminat acum vreo cativa ani . Ne cunoastem de pe vremea cand am inceput sa ma inteleg cu Anna. Tin minte ca mergeam la ea pentru un proiect la scoala. Imi erau bratele pline de materiale si un ''dobitoc'' , asa l-am considerat atunci, a aruncat cu pungi pline de apa distrugand toata recuzita . I-am spus Annei plangand la vremea aia ce-am patit, neintelegand saraca despre cine povesteam. In scoala mi-a tot pus piedici, m-a lipit de scaun ca la un an distanta , de ziua Annei sa cunosc bestia . Nicholas Miller, fratele celei mai bune prietene de-ale mele si omul care mi-a facut adolescenta un calvar a devenit iubitul meu. Am ramas tablou, am fugit acasa atunci, nici n-am mai stat pe ganduri de teama sa nu care cumva sa imi faca ceva. Cu anii am inceput sa ne intelegem, el fiind cu 4 ani mai mare decat noi a terminat mai repede urmand scoala speciala pentru aviatie . A  absolvit atunci fiind sef de promotie, ce bine-i mai statea . Dupa ce-a terminat cateva luni a stat acasa, si-a tot cautat in stanga si dreapta de lucru pana cand intr-o zi a fost sunat de cineva. Pilot in State . N-am stiut nimic pana in ziua cand a plecat. A venit la mine la liceu si mi-a spus '' Nu te duce la ultima ora, hai sa vorbim''. Am stiut ca ceva s-a intamplat. Ma astepta pe terenul de fotbal, era deja in uniforma. M-am bucurat cand l-am vazut asa, m-am gandit ca glumeste. Abia dupa ce am vazut ca incepe sa planga mi-am dat seama ca nu e totul roz. Si asa a fost. A motivat ca n-a muncit degeaba, ca toata munca depusa acum se cunoaste, ca vrea o cariera, ca dragostea nu-ti tine de foame.  Ne-am certat urat atunci, ne-am aruncat cuvinte grele si tot ce a reusit sa faca a fost sa plece. 2 ani . Mi-a spus atunci ''nu  vreau sa te mai vad niciodata''.Si acum se intoarce inapoi ?

-Pentru ce sa iti para rau, Nick? Pentru ca ai plecat ? Am inteles mai tarziu ca ti-ai dorit o cariera. Ma bucur ca ai reusit . Dar ce nu inteleg, macar un telefon, de ce n-ai dat?

-Vorbeam cu Anna, poti sa intrebi . O stresam cu intrebarile despre tine.. N-am vrut sa te mai dau peste cap dupa toata cearta. Nu ti-am spus mai devreme ca plec pentru ca oricum n-ai fi acceptat. M-am intors pentru noi, pentru tine. Maya, spune-mi te rog ca o putem lua de la capat.

Ma doare sufletul . Sunt prea multe pentru mine, azi . E tarziu si eu nu stiu ce decizie sa iau . 2 ani in care mi-am concentrat toata atentia asupra muncii, asupra targhetelor pe care le avem de indeplinit, nu mi-am dat seama ca sufletul meu a fost gol, fara el .. Ca mi-a lipsit atat de mult, ca l-am asteptat atat de tare sa se intoarca inapoi . N-am avut habar despre asta o secunda. Si acum ca sta in fata mea, imi arde toate circuitele interioare .

-Nu voiam sa vorbesti cu Anna, eu am vrut sa vorbesti cu mine. Mi-a fost greu, Nick ...Imi e si acum. Nu-ti promit sa fie totul ca la inceput dar putem incerca.. O putem lua de la capat daca imi promiti un singur lucru .

-Ce anume ?

-Ca n-o sa ma lasi cu ochii in soare si de data asta pentru ca ar fi ultima, crede-ma !

M-a prins in brate strans, l-am sarutat usor. Am stat pana la 3a.m de povesti, am ras, am plans, ne-am amintit diverse. Stiu ca n-ar fi trebuit sa trec asa usor peste insa..

**pastram in suflet oameni care ne-au gresit pentru ca avem senzatia ca nu putem traii fara ei . Putem, dar aveam sa aflu asta abia mai tarziu**