Am denumit demult capitolul ăsta "Mulțumiri", fără să am curajul să scriu ceva în el.
Acum am, și realizez exact cui trebuie să mulțumesc și pentru ce. Îți mulțumesc ție pentru că mi-ai adus aminte de existența acestei idei, îți mulțumesc ție pentru toată susținerea pe care mi-ai acordat-o și pentru toate ideile bune. Îți mulțumesc pentru că erai mereu prima persoană care dădea steluță și comentariu și nu ai idee cât înseamnă asta pentru mine, câtă încredere îmi dădea. Îmi pare rău că nu am știut să te apreciez pe cât de mult meriți și că în ciuda faptului că mereu am spus că nu mă voi schimba, am făcut-o. Și chiar scriu asta cu lacrimi în ochi, pentru că n-ai idee cât de tare îmi lipsești și toate momentele în care am râs impreuna, toate lucrurile pe care le-am facut impreuna, serile de vara pline de conversatii si jocuri.
Si sunt sigura ca daca am incerca am putea recupera, am multe sa-ti spun si sper sa avem ocazia sa le dezbatem.
Ai fost si vei ramane mereu cea mai speciala prietena, amuzanta si mereu acolo pentru mine. Imi pare rau ca am fost o persoana groaznica.
Multumesc pentru ca existi! Te iubesc! AnneMarie222n <3
CITEȘTI
Monomaniac
Short Story,,Tu ești casa cancerului, fă-l să se simtă ca în iad." ,, Nu era bolnavă. Îi era doar frică de moarte." Enya, o psiholoagă renumită cu probleme, ajută oamenii bolnavi de cancer să înțeleagă că boala provine din creier nu din corp, până când î...
