Da, exact o nouă carte cu DL. Hey, vam mai spus că IUBESC ANIME-UI!!! Oricum în această nouă poveste a mea, o veți întâlni pe Yui, în o nouă aventură. În poveste, cei de la conacul Sakamaki, primesc o scrisoare în care o anuță pe Yui, că tatăl ei șa...
La auzul cuvintelor spuse de către Angelina, în inima și mintea lui Yui, a început un adevărat uragan de emoți ce o copleșau, cumplit. Îi era foarte greu să creadă toate lucrurile spuse de către Angelina, dar știa că nu ar avea un motiv să o mintă.
Pov. Yui
Este aproape imposibil să fie adevărat! Eu să fiu în realitate fiica unor nobilii, și pe deasupra să moștenesc, o asemenea avere! Prea mult, totul este prea mult! Dar prin urmare este adevărat, tot și toate lucrurile pe care le știam înaite despre mine și familia mea au fost doar minciuni gogonate născocite de tata! Toată viața mea a fost o minciună, doar ca să își poată salva el pielea! Simt cum din ochii mei încep să curgă dâre de lacrimi, de tristețe dar și de furie, pentru că tatăl meu pe care îl credeam un om minunat și care nu m-ar fi mințit niciodată, mi-a ascuns adevărul despre adevărata mea natură și faptul că mai am rude în viață.
Angelina : Yui, te simți bine scumpo ?
Eu: Huh!? O da, îmi pare rău mătușă, doar că mă simt copleșită de acest val de sentimente și emiți, din mine în cât îmi este greu să îmi stăpânesc lacrimile.
Angelina: Este în regulă scumpa mea, este perfect normal să simți toate astea după un asemenea adevăr, ai nevoie doar de niște timp să te poți împăca cu aceste lucrui.
Eu: Așa este, dar nu pot să înțeleg cum de nu îmi amintesc nimic din acea zi, s-au din altă zi înaite de incendiu s-au de mama ?
Angelina: Aveai doar 5 ani când s-a întâmplat asta, posibil ca după accident subconștientul tău, să fi blocat acele amintiri, și de aceia să nu îți ști trecutul. Dar sunt sigură că încetul cu încetul amintirile îți vor reveni.
Are dreptate, deja o parte din amitirile de la ziua în care conacul a fost incendiat mi-au revenit, acum înțeleg coșmarul pe care l-am tot avut în acest timp, nu era doar un rod al frici pe care am simțito la școală în ziua în care a loat foc acea clasă, și era amitirea acelei zile cumplite pentru mine și familia mea. Iar vocea femei-ei pe care o auream trebuie să fi fost vocea mamei, care îmi spunea să mă feresc! Acum totul are sens, de ce tot continuam să am acel coșmar de ce nu mi-o amintesc pe mama, s-au de ce nu îmi amintesc nimic mai vechi de când aveam 5 ani! Acum știu adevărul, și nu mai am nici un motiv de obligație să rămân aici, cu...cu acei monștri care au ascuns de mine faptul că tatal meu este mort!
Angelina: Dar mai am încă un lucru să îți spun scumpo.
Eu: Care este ?
Angelina: A-și vrea ca în această noapte să îți faci bagajele, și ca mâine dimineață să vi cu mine în Anglia, știu că este o schimbare foarte mare pentru tine, și că îți va fi dor de prieteni dar...
Eu: Bine.
Angelina: Mă scuzi ?
Eu: Da, vreu să merg mâine cu tine în Anglia.
Angelina: Oh, foarte bine atunci, dar cum rămâne cu acei tineri ? Și fără supărare dar cel cu păr roșcat și ochii verzi este cam prea orgolios pentru gustul meu.
Eu: Da știu, și acei băieții nu mai înseamnă nimic pentru mine, îi credeam prieteni mei, dar peieteni adevărați nu fac ce au făcut ei după asta mi-am pierdut de finitiv încrederea în ei. Acei băieții nu mai înseamnă pentru mine nimic, vreu să uit de ei și de acel loc.
Angelina: Atunci bine scumpo, afară se înoptează vrei să te duc eu acolo să îți poți face bagajele ?
Eu: Nu este în regulă mătușă, voi merge pe jos așa îmi voi putea liniști uraganul de sentimente și emoți.
Angelina: Bine draga mea, voi veni mâine la prânz să te i-au și după vom merge la aeroport, la revedere ne vedem mâine.
Eu: La revedere mătușă Angelina.
După ce îmi iau la revedere de la mătușa Angelina, încep să mă îndrept lent spre conac. Cu cât merg mai lent cu atât ajung mai târziu la conac pentru a sta față în față cu acei monștrii. Cât mergeam lent pe stradă la un monent dat ajung la biserica unde perversul de Laito, aproape că ma dezbrăcat! Intru în ea și mă îndrept spre altarul plin de florii din față, mă așez în genuchi în fața lui îmi scot colierul cu, cruce din buzunar și încep să îl strâng tare la piept dând din nou drumul la lacrimi.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Eu: De ce tată de ce! De ce ai plecat și mai lăsat singură aici, de ce nu ai rămas lângă mine, de ce nu mi-ai spus niciodată adevărul despre moștenirea mea s-au despre mama ? Și despre faptul că am o mătușă care a suferit în toți aceămști ani pentru mine și ea! Dacă pe mine mai salvat atunci de ce nu ai salvat-o și pe mama, de ce al lăsat-o să moară ? Ai lăsat-o să moară fincă nu îți păsa de ea nu-i așa ? Nu țea păsat de mama, și nici de mine nu țea păsat de aceia mai obligat să vin aici, să devin sursa de hrană acelor monștri care nu le pasă de sentimentele nimănui. Tot ce am îndurat aici este doar din vina ta! Te... Te URĂSC! TE URĂSC DIN TOT SUFLETUL MEU, MERIȚI CE ȚISA ÎNTÂMPLAT SPER SĂ ARZI ÎN FLĂCĂRILE IADULUI!!! Dar mama ea....ea nu merita să moară,.... DAR TU DA!!! Îți jur pe sufletul meu mamă că îi voi găsi și omorâ în chinuri pe cei care te-au loat de lângă mine, îmi voi da sufletul chiar celui rău pentru asta, fincă știu că Dumnezeu nu există așa cum mau făcut alți să cred, dacă ar exista cu adevăra acum am fi fost o famile întreagă și fericită, dar nu există este doar o altă minciună!
???: Chiar așa ? Aceste cuvinte nu pot decât să mă bucure.
