Da, exact o nouă carte cu DL. Hey, vam mai spus că IUBESC ANIME-UI!!! Oricum în această nouă poveste a mea, o veți întâlni pe Yui, în o nouă aventură. În poveste, cei de la conacul Sakamaki, primesc o scrisoare în care o anuță pe Yui, că tatăl ei șa...
Sebastian: My Lady, este timpul să vă treziți, aztăzi vin invitații. (Trage jaluzelele)
Îmi deschid leneșă ochii și pe chip îmi apare un mic zâmbet, când mă gândesc că îi voi revedea din nou pe băieții. Adevărul este că îmi era dor de prezența lor, mai ales de timpul petrecut împreună. După ce îmi savurez ceaiul de dimineață, merg în baie mentru am face rutina, după ce sunt gata îmi pun halatul de baie și ies din ea, unde văd ținuta de azi pe care Sebastian a ales-o pentru mine, în cameră venize și Emma care mia făcut părul.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
După ce sunt gata sunt anuțată de Sebastian, că limuzina băieților a ajuns. Ies din cameră și merg jos pentru ai întâmpina, alături de Emma care mă urmează, Sebastian sa dus să se asigure că totul este gata. Mă opresc în dreptul scărilor și îi privesc zâmbind, toții se uitau la mine confuzii, dar recunosc că îmbrăcată așa nici eu nu m-am recunoscut.
Eu: Bine ați venit la conacul familiei Phantomhive, sper ca șederea voastă aici să fie una cât mai plăcută. (Coboară scările zâmbind)
Reiji: Tu trebuie să fi contesa ? Îți mulțumim de invitație, dar nu cred că ne cunoaștem.
Când îl aud pe Reiji spunând asta, încep să râd ei chiar nu mau recunoscut.
Eu: Dacă nu mi ar fi fost dor de voi, chiar ma și simți jignită acum.
Privirile lor încă erau confuze, dar cred că știu cum să îi fac să mă recunoască.
Eu: Voi spuneți că nu mă cunoașteți, ei bine dacă ar fi așa cum de știu că Shu, ascultă muzică clasică și îi place să doarmă mult, sau că Reiji adoră să citească și să bea ceai, sau că lui Laito îi place să cânte la pian că Subaru doarme în sicriu, că Kanato adoră prăjitura cu căpșuli, și că Ayato adoră să joace baschet.
Shu: O singură persoană știe aceste lucruri despre noi, nu-mi vine să cred!...
Kanato: Yui!?
Eu: În carne și oase, va fost dor ?
Laito: Foarte dor!
Eu: Adevărul că și mie mi-a fost dor. (varsă câteva lacrimi)
Băieții vin la mine rând pe rând și mă îmbrățișază strâns, toții mai puțin Ayato care mă privea pierdut. Cred că încă este supărat pe mine, nu îl învinuiesc chiar am fost rea și nu i am dat nici o ocazie să își explice greșala. După ce se mai liniștesc o rog pe Emma să îi conducă în sufragerie, aceasta face o plecăciune și îi conduce pe băieții, eu însă mă întorc în camera mea după scrisoarea de la Ayato. Ajunsă acolo mă îndrept spre biro să ia scrisoarea, dar când să o ridic aud cum ușa este trântită și închisă! Mă întorc speriată și îl văd pe Ayato cu cheia de la ușă în mână.
Eu: Ayato ce ai de gând ? (Speriată)
Nu a scos nici un cuvânt, și doar stătea în mijlocul camerei holbânduse la mine, cred că asta făcea îmi este destul de greu să vad asta, de oarce ținea capul aplecat spre pământ și bretonul îi acoperea ochii, dândui un aspect destul de straniu. Fără să spună vrun cuvânt se apropie de mine, și mă prinde strâns de mână! Trebuie să fiu sinceră că asta chiar mă sperie, nici unul din noi nu a spus absolut nimic timp de câteva minute. Iera gata să îmi dau jos mănușa și să îl strig pe Sebastian, dar atunci își ridică privirea uitânduse profund în ochii mei, nu observasem înaite dar părul lui era mai dezordonat iar la ochii avea ciarcăne de parcă nu ar mai fi dormit de loc! Dar lucrul care ma șocat cel mai mult a fost că plângea! Ayato chiar plânge, îmi pun cealată mână pe obrazul lui și îșterg lacrimile, el își pune mâna peste a mea și își freacă obrazul de ea.
Pov. Autor
Cei doi au rămas așa timp de câteva minute, în acest timp Yui nu își putea loa ochii de la el. Pur și simplu nu îi venea să credă ce vede, nici prin gând nu ia trecut vreodată că l-ar vedea pe Ayato așa. Însă ea nu știa ce impact puternic a avut plecarea ei în sufletul lui, de când ea plecase Ayato căzuse în depresie, nu dormea și deabea daca mânca, tot ce făcea era să stea închis în cameră și să facă tăieturi pe mâini când frații lui nu eru cu el. Ayato cunoscuse un nou tip de durere, durerea pe care o simți când cineva iubit te alungă. Cei doi au stat și sau privit pierduți unul în ochii celuilalt, până când roșcatul cu ochii de zmarald a spart liniștea.
Ayato: Mia fost dor de tine, Pancake.
Yui: Și mie de tine, One-Sama
Pe chipurile lor apar zâmbete calde, și se îmbrățișază strâns ne mai vrând să își de-a drumul. Ayato o ținea pe Yui, cât mai strâns la pieptul lui dorinduș ca acesta să nu fie un simplu vis. Yui se bucura să fie din nou în brațele vampirului ei drag, dar ceva era diferit bătăile inimi lui erau normale, ca cele ale unui om! Acest lucru a mirat-o dar nu ia dat nici un sentiment de neliniște, era doar bucuroasă că este din nou în blațele lui. Cei doi slăbesc îmbrățișare și încep să își apropie chipurile, dar când mai existau doar câți va centimetri și își uneau buzele într-un sărut dulce, un ciocănit în ușă îi întrerupe era Sebastian, care venise să o caute. Ayato privea supărat spre ușă fincă au fost întrerupți, Yui vede asta și îl sărută pe obraz șoptindui la urece că vor termina mai târziu ce începuse, pe chipul vampirului apare un zâmbet mare. Cei doi deschid ușa și mer jos la ceilalți urmați de majordom, Sebastian îl privea cu ură pe vampirul care o ținea pe stăpâna lui de mână. Ajunși la ceilalții băieții își cer înca o dată scuze pentru ce am făcut, Yui le zâmbește cald și le mai dă o adoua șansă, ba chiar îi invită să stea la conac câteva zile. Toții au fost de acord să rămână și ou îmbrățișat-o strâns, însă Ayato nu sa putut abține și a sărutat-o protectiv pe frunte, atunci privirea din ochii lui Sebastian se umpluse de ură, însă nu îi păsa cât de mult ține vampirul ăsta la ea, fincă orice ar fi sufletul ei este al lui și doar el poate rupe contractul.
