Scrisori Pierdute!

4.

Ale,

Nu ți-am mulțumit niciodată pentru nimic și îmi pare rău pentru asta! A sosit momentul să fac asta...

Azi am încercat să scriu, și în timp ce scriam, mi-am dat seama că nu știm să apreciem omul când trebuie. Timpul trece, noi nu apucăm să facem nimic și după plângem după persoana pierdută.

Ei bine, mi-am propus să-mi fac timp să arăt cât de mult te iubesc. Chiar dacă nu știu să fac asta, o să încerc să învăț și o să-ți arăt.

Îți mulțumesc pentru că îți faci griji pentru mine. Îți mulțumesc pentru că mă asculți și încerci să mă înțelegi. Îți mulțumesc pentru că îmi zâmbești. Îți mulțumesc pentru că mă accepți așa cum sunt.

Uneori par un copil enervant, uneori sunt încăpățânată, uneori sunt orgolioasă, iar alteori stric totul doar printr-un cuvânt. Mă străduiesc să nu fiu așa cu tine. Probabil urăști lucrurile astea și nu mi-ai spus, asta doar pentru că ești mereu o drăguță.

Am citit două poezi, știu că nu e mare lucru, dar acele poezi m-au marcat. Mi-au adus zâmbetul pe buze și m-au făcut să gândesc altfel. O să-ți spun o mică parte din ele, poate o să te facă să te simți mai bine:

Iată, corzile stelelor vuiesc
lumesc, nelumesc
Uite, semne se-arată în lume
bune, nebune
Și tu, ce mai faci, dragostea mea?
Umbra ta, spune-mi-o, cărui
s-o dărui, s-o nărui?...

{Umbra ta- Nichita Stănescu}

Spune-mi, șoricel! Ai văzut semnele care se-arată în lume? Eu le-am văzut când mă uitam în ochișorii tăi blânzi și albaștri. Promit că dacă îți place această poezie, o s-o învăț și o să ți-o spun mereu când nu te simți bine.

Am zis că mai am o poezie, aia este puțin mai lungă și o să extrag doar două strofe. Dacă îți place, ți-o trimit pe toată în privat.

De-ar fi să mai trăiesc numai un an
Te-aș lua cu mine-n lumea mare,
Ți-aș arăta că tu ești tot ceea ce am
Și de ce te îndrăgesc așa de tare

[...]

Așa că... mă gândesc serios să te iubesc
Cu toată ființa mea și cât se poate
Și nu mai stau deloc să mă gândesc
Când voi pleca la cer... departe

{ De-ar fi- autor anonim }

Nu mă pricep la poezi, nu mă pricep la scris, nu mă pricep să spun ce simt, nu mă pricep să fiu perfectă, dar pot să-ți citesc sau să-ți zic o poezie.

Chiar mă gândesc serios...
Tu vezi cât de minunată ești? Ești blândă, frumoasă, ai talent, potențial mare și reușești mereu să mă calmezi. Asta ești tu! Ești o persoană care știe să aprecieze când trebuie!

Am zis că dacă o să plec vreodată, o să fiu mereu lângă voi cu sufletul. O să-ți arăt cât de mult te îndrăgesc, nu acum, promit că o să găsesc momentul potrivit.

Te plictisesc, nu? Promit că o să închei, dar mai am ceva să-ți spun...

Nu uita să iubești! Iubirea este cel mai frumos sentiment, ea vine împreună cu feticirea. Nu uita: Mereu o să fiu aici pentru tine! Nu contează cum, important este că o să fiu.

Cu drag, un suflețel

《O scrisoare pierdută》