Ghinionul vieții- Andrew Helen

Capitolul 1

Pentru inceput, as vrea sa ne- ntoarcem in trecut:

Eu, Helen, in varsta de 14 ani, fara parinti , adoptata de la niste negustori. Aici incepe viata mea, nu-mi amintesc nimic din ce s-a intamplat inainte. Am fost adoptata doar pentru a muncii, iar "parintii" mei ma ameninta intr-una, spunanadu-mi ca daca nu muncesc... nici nu-mi pot imagina! In fine, m-am obisnuit pana si cu faptul ca de fiecare data când trecea un om bogat pe la noi sa cumpere mãrfuri si sa stea cu noi la un ceai, pe mine ma inchideau in pivnita si o incuiau cu un lacat. Acolo era bezna si era pe de alta parte un loc foarte îngust. Sincera sa fiu, preferam sa rãmân acolo toata ziua, fãrã mâncare, decât sa mã aflu afara, fãcând curat (timpul torturei).

- Blondo, ai spalat deja vasele si ai sters podeaua?!!!!!!

Aceasta trebuia sa fie Virgina, mama mea adoptiva.

- Da, da, tot!

Dar porcii?!!!! Nu se curata singuri!!!!!!!!

Acesta era tatãl meu adoptiv,Sharmon.

Mã scol plictisita din pat si ies afara. "Frumoasa" cocina de porci mã astepta.

Sunt acum in pat. Am terminat treaba. Totusi imi trece umn gand prin cap, vazand fereastra in fata mea: sa ies pe ea. Si asta am sa si fac.ma ridic incet din pat fara a face vreun zgomot, pentru a nu-i trezii pe dansii. Deschid fereastra si o adiere mai puternica si-a facut neezitant prezenta. Dau sa ies pe fereastra, cand...

Stiu ca v-am tinut in suspans, dar asta si intentionam. Stiu, este foarte scurt, dar sunt in pana de idei. Abia astept sa vad comentariile si parerile voastre. Oricum voi continua.**pupici**