Ghinionul vieții- Andrew Helen

Capitolul 5

Ma trezesc, pentru ca nesuferita de alarma si-a gasitu momentul nepotrivit sa sune! Cobor plictisita scarile, merg in bucatarie si il vad pe tata gatindu-mi micul dejun.

- Tata, ce avem de mancare?

- Clatite. raspunde el. Apropo, ne vom muta luna viitoare, pentru ca se termina vacanta de vara si incepe scoala. Iar tu ai lipsit destul de la scoala. Vom cumpara ce ai nevoie, inclusiv uniforma si rechizite scolare, iar apoi vom vinde casa cu un pret mai mare. Asa ca vom avea destui bani si pentru transport, cat si pentru o vila la pretul normal.

- Multumesc atat de mult! tip eu prin toti raunchii.

Eram atat de fericita ca vom scapa in sfarsit de dansii. Totusi, trebuie sa recunosc, ca aveam pana la urma, un profesor in particular cu care invatam tot ce se invata si la scoala. Zilele treceau, iar eu asteptam cu bagajul facut plecarea. Mai erau 2 zile. M-am uitat pe calendar- era 6 Septembrie 1994. Cu o saptamana inainte de scoala trebuiam noi sa ne mutam, pentru ca in 15. incepea scoala.

Ne-am pus tot ce aveam mai pretios, in valiza.Am gasit un negustor bogat care era interesat de vila. Asa ca ne-a cumparat-o cu un pret avanajos. Dimineata asta aveam avionul spre o insula, unde urma sa ne mutam. Era imprejmuita de mare, dar nu in totalitate. Exista si o jungla in apropiere.

Deja am decolat. Inca simt dor de camera mea, patul meu confortabil, dar in schimb ma gandeam cum va arata urmatoarea. Prin gandurile mele zburatoare si uitandu-ma la norii pufosi care explodau, parca, la fiecare atingere de aripa si curgeau lin pe cerul cristalin si azuriu, efectiv adormisem intr-un somn placut.

- Am ajuns! spuse tata, trezindu-ma din vis. Am ajuns pe insula!

Am ramas efectiv fara cuvinte. Eram fericita si emotionata, asta pot spune. Am coborat din avion, ne-am luat bagajele, si, dusi sa fim!

Am ajuns, prin multe rute inconjurand orasul cu bagajele in mana, la foarte mult asteptata casa.

- Bun venit la noua noastra casa! spuse tata, deschizand poarta.

Nu mi-a venit sa cred, era atat de frumoasa!

Bun, cititorii mei, pana la urma m-am tinut de cuvant. Uitati, asa am terminat si capitolul 5 impreuna. M-am gandit sa incep, bineinteles, mai tarziu, volumul 2. As astepta raspunsurile voastre in comentarii si pe baza lor, voi lua o decizie. Pana atunci, va rog sa-mi apreciati cartea, daca va place, printr-o stea sau o promovare. Si nu uitati, comentariile. *** Pupici*** Bye!!!