Malfoy & Weasley~This is for life

I'm not a monster

Rose Pov.
O voce pitigaiata ma trezeste din somn . O s-o iau razna cu fratele meu...mai bine imi puneam o alarmă ca era mai putin enervantă.
-Hugo termina! M-am trezit!
-NU te las pana nu te vad ca te dai jos din pat! E al patrulea an al meu la Hogwarts, nu vreau sa ratez trenul din cauza ta si sa fiu nevoit să fur masina tatei cum a facut el in anul 2.
Un tusit se aude de dupa usa, normal ca e mama...
-Daca vei fi "nevoit" să faci asta, Hugo Weasley, vei fi pedepsit, scumpule. Acum las-o pe Rose si du-ti bagajul jos.
-Of...bine!
-Mersi, mama! Chiar daca abia astept sa ajung la Hogwarts, nimănui nu cred ca i-ar placea sa fie trezit de...Hugo.
- Stiu, am trait-o si eu pe piele mea...dar motivul pentru care l-am trimis pe Hugo jos este ca vreau sa vorbim ceva important si, mai ales, sa-ti dau ceva.
Eu imi maresc ochii emoționată, iar în secunda doi mama scoate din buzunar Time Turner-ul pe care doamna McGonagall i l-a dat în anul 3. In momentul ala eu eram si mai emotionata.
- De acum, asta e al tau. Am incredare ca stii cum sa-l folosesti si ca il vei folosi doar in cazuri urgente. Poate ca esti roscata ca tatăl tău, dar tot mie imi semeni.
Eu si mama râdem, iar apoi o îmbrățișez strâns. O iubesc pentru ca are încredere în mine și de asta mereu imi este exemplu, încă din anul întâi, oamenii spun că sunt mama mea in varianta roșcată si asta ma face mandra.
-Multumesc, mama! Pentru absolut tot!
- Nu trebuie să-mi mulțumești, meriți absolut tot! Acum fugi si schimba-te ca sa nu pierdeți trenul.
Mama pleaca, iar eu ma duc sa-mi fac rutina.

Time skip*
Ne aflam in faimoasa gară King's Cross si suntem între persoanele 9 si 10. Ma uit fericita la zidul prin care trebuie să trec ca sa ajung in lumea mea ( probabil ca incuiatii se uita la mine ca la o nebună=)
Mama ma îndeamnă să merg prima, închid ochii si incep sa alerg. Sunt acolo, printre semenii mei vrăjitori, am asteptat toata vara momentul asta. Îl văd pe varul meu Albus, alerg spre el si îl îmbrățișez, apoi pe Lily, mezina din familia Potter si in final pe James, băiatul Potter care imi este dator pe viata pentru ca fiecare farsa pe care o face, pornește de la o singura minte luminată, A MEA. După ce termin sa-i "sugrum" pe toti cei din familia Potter, m-am dus la prietena mea si soră mea din alta mama, Alice Longbottom. Încă din anul 1 eu si Alice am fost unite la bine si la rau, am stat in aceeasi camera si am fost sortate amândouă la Ravenclaw.
Merg la părinții mei si imi iau la revedere si de la ei printr-o îmbrățișare calda, iar mama imi face cu ochiul si imi face semn spre buzunarul secret al gentutei mele in care era Time Turner-ul. Ii zâmbesc și urc in tren cu Al si Alice.
Cautam un compartiment gol, dar asta nu e tocmai usor. La un moment dat dau de un compartiment in care se afla un băiat cu parul blond intens, ca soarele, as recunoaste oriunde blondul acela. Dau buzna în compartiment îl îmbrățișez si îl sărut.
-Hey Rosie, mi-ai lipsit iubire!
- Si tu mi-ai lipsit, Neal, foarte mult...
Neal Thomas este iubitul meu, suntem impreuna de anul trecut si sincer mi-a fost dor de el extrem de mult.
Al si Alice sunt un pic incomozi, dar se așaza si ei in compartiment.
Se face liniste deplină, eu si Neal ne tinem de mana, iar Al si Alice par destul de plictisiți, asa ca Alice sparge tacerea:
-Deci, sa inteleg ca voi mergeți impreuna la balul de anul asta.
Neal se uita putin trist si speriat, iar eu ii arunc o privire in care mi se putea citi nedumerirea. Imediat el raspunde:
-Um...normal! Toată lumea stie ca noi suntem un cuplu...perfect.
Eu dau din cap aprobator deși mi s-a parut ciudata reacția de la început. Ma prefac ca nu a fost nimic important si incep sa vorbesc cu Alice despre rochiile pe care le vom avea la bal.

După o oră și jumatate*
Observ ca suntem in Hogsmeade, asa ca ma duc sa ma schimb in roba mea. Sunt asa mândră cand o port, Ravenclaw inseamna totul pentru mine.
Ma îndrept către baie si deodată ma lovesc de cineva.
- Ai grija, Weasley! Nu am chef de roșcati enervanti in prima zi de școală.
Ah...arogantul de Malfoy. Slytherin scârbos, adică nu vreau sa-l jignesc pe Al, dar Scorpius Malfoy e un nesimțit. Problema cea mai mare este ca el si cu Al sunt prieteni. Varul meu zice ca Malfoy nu e de obicei asa si eu de obicei îl cred pe Al, dar nu inteleg de ce s-ar purta asa doar cu mine si cu familia mea. El are ce are cu Weasley, de parcă familiile Weasley si Potter nu ar fi într-un fel unite.🙄
-As avea grijă cu tonul, Malfoy! Stii, nu inteleg ce ai cu mine, pentru ca vad ca esti un băiat exemplu cand nu vorbesti de familia Weasley! Este pentru ca mama mea nu face parte din familie de vrăjitori, Malfoy!?
Eu ma uit cu o privire rece la el, dar tot ce face este sa lase capul in jos putin dezamăgit si sa plece. Niciun răspuns...imi dau ochii peste cap si ma duc inapoi la prietenii mei.
IN scurt timp, ajungem la Hogwarts. Hagrid ne întâmpină bucuros si ne arata trasurile pe care trebuie sa le luam. Noi patru pe urcam într-una.
  IN scurt timp ajungem la Hogwarts, asa începând al cincilea an de studiu aici. Intrăm in neschimbata Sala Mare, iar si Alice ne asezam mândre la masa celor de la Ravenclaw.
  După ce doamna McGonagall termina de sortat toti copiii in case si sa e spuna regulile școlii, mâncăm si mergem in camere.
-Bun, Rose, am aranjat tot. Acum ce facem?
- Am stabilit in tren cu Neal ca mergem la o plimbare si apoi ce zici de o petrecere in pijamale pentru prima noapte?
-Suna incredibil!
Ii zâmbesc și plec. Ajung in final langa lac si ma asez pe o bancă așteptând.
Este opt si jumatate, iar el trebuia sa fie aici la opt. Încep sa ma enervez un pic si ma duc sa-l caut.
Merg ce merg si realizez faptul că sunt proasta si ca am ajuns in padurea interzisă unde fix cum două ore, doamna directoare ne-a spus sa nu mergem. Ma prind ca daca nu ies imediat s-ar putea sa am probleme, iar cand vreau sa plec, aud in tufișuri un fosnet. Scot bagheta speriată si o intreb catre locul cu pricina, dar in secunde doi de acolo iese un lup imens si observ ca e ranit la ochi. Rana lui nu conteaza asa mult având în vedere că se poate sa am mult mai multe răni dacă nu fac ceva. Însă cineva ma împinge de acolo si vad ca era un blond. Nu era Neal, ci...Malfoy! Acesta incerca sa rănească lupul cum poate, dar nu prea ii iese, asa cu nu are de ales si striga cat il tin plămânii:
-CRUCIO!
Lupul cade la pământ, rănit si plin de sânge. Malfoy se pune langa mine si intreabă:
-Esti rănită, Weasley?
Ma uit la el confuză, avea niste ochi albaștri asa de frumoși, era greu sa nu te pierzi in ei. Vad ca Si el se uita tot in ochii mei, asa ca sparg tăcerea:
     -Sunt, bine Malfoy!
      -Um, hai sa iesim de aici pana nu dam de alte belele.
    -Stai! De ce ai facut asta Malfoy? Puteai scapa de mine, sa te prefaci ca nu s-a întâmplat nimic...
    -Asta voiai? intreaba el cu un rânjet pe fata.
     - Normal ca Nu! Doar ca aveai multe posibilitati!
      - Nu sunt un monstru, Weasley! Dar asta nu schimba faptul că te urasc! Acum hai mai repede!
       Mergem către castel fără sa spunem o vorba, apoi drumurile noastre se despart, însă nu ne salutăm, ci plecam in liniste.
       Ajung in camera mea si dau de toate nebunele mele înăuntru: Victorie, Alice, Lucy, Roxy si toate verisoarele mele plus inca cateva fete.
     -Cum a mers plimbarea cu Neal, Rosie?
      -Uuu! exclama toate in cor.
      - Nu asa cum planuiam!
      -V-ati despărțit, mai?
       - Nu, dar povestim maine! Acum vreau sa ma distrez cu voi si atat!
       Ele acceptă și incepem cu bătăi cu perne, râsete și, mai ales, adevar sau provocare Vrajitoresc.
       A fost o zi ciudata totusi, abia astept sa raman singura cu Alice ca sa-i povestesc tot, doar ea da cele mai bune sfaturi.

*Scuze daca exista greseli gramaticale, imi asum pt. ca am scris repede =)) sper sa va placa primul capitol!*