Şi pun peniţa pe foaie. Vreau să-ţi scriu ceva, îmi zic. Dar cuvintele nu ies. Se lovesc de un zid din sticlă care îmi permite să te văd dar care nu mă lasă să-ţi vorbesc. Am atâtea să-ţi spun, păcat că... probabil ar trebui să urmeze un "nu pot" dar îmi zic adeseori că nu există, cum aş putea să-l folosesc acuma? "Nu vreau" nu intră în claculele matematice pe care nu mă chinuiesc să le fac pentru că ştiu că m-ar apuca durerea de cap încercând să găsesc "x-ul" de după egal, care oricum nu mă ajută şi nu-mi rezolvă problemele.
O problemă. Un haos. O bucăţică din infinit, notez astea pe foaie cu gândul să ţi le spun într-o zi. Să îţi spun ce semnifici tu pentru mine...
CITEȘTI
Cuvinte impregnate în suflet
PoesíaCuvinte nerostite la timp. Atunci când demonii câştigă, cerneala e singura care îmi rămâne alături. *Scurte fragmente, aşternute pe foaie.*
