Am înoptat în adâncul speranţei, crezând că mâine îmi va permite să uit de ieri, dar "mâine" a devenit ieri. Apoi prea brusc, prea curând, zilele mi te-au smuls din braţe iar eu... eu n-am făcut nimic. Am privit neputincioasă în zare sperând că vreo pasăre călătoare mi te va aduce înapoi. Însă, nu poţi readuce în simţiri trecutul...
CITEȘTI
Cuvinte impregnate în suflet
PoesíaCuvinte nerostite la timp. Atunci când demonii câştigă, cerneala e singura care îmi rămâne alături. *Scurte fragmente, aşternute pe foaie.*
