Curtezând singur prin nori de ceață neagră,
Ucigand suspinul si rostind "abracadabră".
Cu uleiul vieții ce se propagă
Fac dezastru si cad in groapă.
Pân' la gat pamantu-mi ajunge
Și încet sufletu-mi-l smulge
Fiindcă-s slab si prost cand plânge,
Iar din trup, șiroaie de sânge
Care in mii de stele se restrange.
In magazinul minții mele,
Lumina pătrunde prin gaurele,
Iluminează simfonia grandioasă
Din intunecata casă.
