The last Omega[Vkook]

22

Taehyung POV.

Alergam pentru viața mea. Mă uitam în spatele meu dând de un lup mare negru care mă urmărea, am scancit de frică. Pași mei erau rapizi, încercăm să nu mă uit la pământ, dar am căzut, rănindu-mă la gleznă.
S-a terminat, lupul a aterizat deasupra mea.

Niște ochii roșii au început sa se uite la mine cu furie și lupul meu a urlat supus.
—TrueBlood. Ia ce este al tău de la Omega. O alta voce s-a făcut auzită și mi-am mărit ochii.
—N-nu! Asta este greșit....te rog.....
Am implorat și am încercat să dau jos lupul de pe mine, dar era prea puternic.
Ghiarele sale ascuțite mi-au pătruns umeri în timp ce dinții lui au intrat mai adânc în carnea mea  și eu mă înecam în propriile lacrimi care cădeau pe fața mea.

Lupul negru a mai mârâit încă odată, apoi dinții lui au intrat și mai adânc în pielea mea bronzata.
Am țipat în agonie, strigatul devenit din ce în ce mai slab și durerea mi-a depășit trupul. Asta era greșit.
—JungKook.....te rog.....plângeam în timp ce îmi sfâșia pielea, sângele scurzându-se, formând o noua rană.

—JungKook..

—JungKook

—JungKook!!!

Am țipat când unghiile ascuțite au pătruns în pielea mea și urând persona care se afla deasupra mea.
Ochii mei erau închiși strâns, dar la un moment dat i-am deschis și imediat am început să plâng, pentru că nu voiam sa vad persona care se afla lângă mine în pat, care stătea peste mine acu câteva minute sfâșindu-mă.
—Tae? Ce s-a întâmplat? Îmi strigai numele și te fâțâiai în pat ca un maniac.
JungKook a spus îngrijorat și a încercat să mă îmbrățișeze, dar m-am îndepărtat.
—P-pleaca! Am țipat, având visul încă imprimat pe ochii.
Se simțea atât de real.

Ochii roși ai lui JungKook.

JungKook arăta foarte îngrijorat și și-a mutat mâinile lui pe umerii mei.
—Tae, iubitule, nu am să te rănesc. Vreau să te ajut. E
Te rog, te rog spune-mi ce s-a întâmplat. El a spus încet cu o voce calmă și am oftat dureros.
Ochii lui nu erau roșii.

—Era un vis, am mumurat pentru mine și îmbrățișandu-mi genunchi încercând să-mi opresc corpul din a mai tremura.
Respiram scandat, pieptul meu ridicându-se și coborând, și JungKook doar a îngenunchiat în fața mea neștiind ce sa facă.

—Tu nu ai ochii roși de Alpha.... Doar de Alpha normal...... Am murmurat pentru mine și leganadu-ma înainte și înapoi.
M-am uitat la fata îngrijorată a lui JungKook.

—Nu ești, nu-i asa? Nu poți fi.......esti perechia mea.........tu nu mi-ai face rău. Repetând mereu și mereu până când JungKook a venit ușor și m-a îmbrățișat.
Brațele lui puternice  ș m-au presat de pieptul lui dur în timp ce el mi-a frecat spatele într-un mod calmant.
Pumnii mei au strâng   cămașa lui când m-am văzut  în îmbrățișarea lui, inhalând parfumul său calmant, mirosul perechii  mele.
—Niciodată nu te-as răni, Taehyung. Niciodată. El a murmurat și mi-a sărutat fruntea până am început să simt cum adorm dinou.
Căldura trupului său și mișcarea liniștitoare a mâinii sale pe spatele meu m-au calmat.

—Nu-ți face griji, cățeluș. Am sa te țin în siguranță. El a spus și întunericul m-a acaparat dinou.
Doar am simțit buzele sale moi pe fruntea mea și am zâmbind adormind.

Autorul POV (Concentrat pe JungKook)

—Jin hyung, el a spus-o pentru el!
Se sperie de mine!
JungKook a spus și își masa fruntea și lăsându-și afară un oftat. El nu știa ce să facă. El alerga în cerc în interiorul său și Jin încerca să-l calmeze.
—JungKook, nu poți fi sigur dacă chiar s-a referit la TrueBlood.....
El a sfătuit, dar JungKook s-a uitat sus cu ochii roșii.

—Sunt un TrueBlood. Doar un TrueBlood are ochii roși. Un TrueBlood la rănit și acum el este speriat, el se răstește, începând să-și urască rasa.
Desigur. TrueBlood erau foarte posesivi față de toți lupi.
Dacă un copil provenea din doi Alpha, ei erau mult mai puternici fata de un Alpha obișnuit. De acesta ei aveau ochii roși. Un Alpha obișnuit avea ochii portocaliu,  Beta's avea ochii galbeni, dar  TrueBlood's aveau ochii roși, deoarece erau cei mai dominatori lupi.
Nimeni nu era capabil sa înfrunte un TrueBlood. Alpha's aveau un punct slab, de aceea ei aveau un mixt între rosiu și galben. Beta's erau slabi.

Dar cei mai slabi erau Omega's. Femelele aveau ochii verzi, dar masculi, care erau foarte rari, aveau ochii albaștri.
Și Taehyung era unul dintre ei, ceea ce înseamnă că era în mare pericol. Toți lupi, în special TrueBlood, vor vrea să încerce să-l aibe, chiar dacă nu era perechia lor.
Mirosul unui Omega era atractiv, îi atrăgea pe toți lupi și le făceau simțurile sălbatice.

Si JungKook era un bărbat foarte posesiv și fiind un TrueBlood, nu-o să-l lase pe Taehyung să-i părăsească sufletul încă odată.
Chiar dacă asta ar însemna să-l mintă de bunăvoie.
—Deci, vei ascunde faptul ca ești unul? Jin a întrebat șocat, el știa că la asta s-a referit JungKook, că își va nega natura lui. JungKook și-a frecat gatul în semn de disperare. Nu putea să riște să-l piardă pe Taehyung.

El este al meu!!...

—Nu am altă soluție, okay? El va încerca să fuga departe de mine și știu cu siguranță că lupul meu nu va lăsa să se întâmple asta.
Jin...... Trebuie să-l protejam....
Dacă ceva s-ar întâmpla cu el...nu mi-aș iertat-o niciodată. Și dacă o să-l rănesc....
—O să te ajut, JungKookie. Chiar îmi place de Tae. Ai încredere în mine, o să-l protejez ca și cum ar fi parte din sângele meu.
Jin spune cald și îi zâmbește, confirmând lui JungKook. Alpha-ul a oftat ușurat.
El mereu ia arătat respect față de Jin, deoarece el era o persoană a dracu de puternica.

—Mulțumesc, Hyung! El spune ușurat și a zâmbit rapid.

Jin vroia să-i mărturisească ceva, dar un strigăt de furie l-a întrerupt.

—YAAAAH!!! JEON JUNGKOOK!!!! ÎMI VREAU FRATELE ÎNAPOI!!!!