Avengers: The Age Of New

Prolog

Angel stătea în fața oglinzii privindu-și reflecția. Era frumoasă, un adevărat înger cu părul lung, de aur, cu ochii cristalini și albaștrii, dar pătrunzători și misterioși. Avea un trup mlădios cu pielea trandafirie , degete lungi și subțiri...și totuși....deși înfățișarea îi era celestă ,din spatele tinerei de nu mai mult de 16 ani răsăreau pene lungi și albe pătate de sângele care se prelingea în picături roșii pe podea...
- Nu..zise ea într-un suspin înăbușit de teamă. Nu...
Mama fetei deschise ușa camerei și dădu cu ochii de ...
- E-ești o monstruozitate! strigă femeia acoperindu-și gura căscată în oroare cu mâinile. Ești o monstruozitate!
Angel se întoarse încet cu fața înspre mama ei , cu lacrimi cât pumnul brăzdându-i fața albă.
- Mama...
Femeia începu să facă unul, doi, trei pași în spate respirând greoi, cuprinsă de teamă...
- Nu.....nu le pot face ..... să se ducă.....suspină în continuare Angel apropiindu-se încet, cu picioarele goale, de mama sa.
Femeia respira din ce în ce mai repede, pașii ei se făcură din ce în ce mai mari și începu să zbiere după ajutor...
O pană de sânge căzu în urma fetei și încă una, și încă una, și încă una......dar aripile, căci acum penele crescuseră și mai lungi, deveneau din ce în ce mai greoaie...
- Mama....ajută-mă! Te rog...spuse tânăra ținându-se de umeri. Pașii ei deveniră dureroși , ca și cum mergea pe mii de cioburi de sticlă.....
Femeia nu se mai uită o dată înapoi și incepu să fugă ținându-și poalele rochiei gri, continuând să implore dupa ajutor.
- Te rog....continuă în suspine Angel. Te rog , ajută-mă...
Femeia se opri din alergare cu spatele la fiica sa, dar dispăru într-un praf negru lăsând în urmă un ultim urlet de ajutor.

• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •

Angel se trezi cu ochii umezi. Nu era primul coșmar de acest fel și nu avea să fie nici ultimul. Își șterse lacrimile cu mâinile și se scutură.
Se ridică din pat ,suspinând cu o urmă de tristețe cuibărită în suflet. Avea să verifice ce făcea Alya, cel mai nou recrut, care părea să nu se sature să protesteze în fața părții ei de muncă psihică în folosul New York-ului. Își schimbă hainele cu obișnuita uniforma SHIELD din piele neagră, apoi plecă din cameră și merse alene prin sediu de parcă se născuse acolo. Dar locuia acolo...de când? De când se știa...
- Gah! exclamă Alya aruncând o privire exasperată către hârtiile care îi împânzeau biroul, ochii ei pivindu-le îndelungat, lucru care îi smulgea o grimasă din care se deslușea complet faptul că nu prea înghițea ce trebuia să facă. Să fii Răzbunător înseamnă să-i protejezi pe ceilalți nu să te ocupi de problemele lor....
Angel se așeză pe biroul Alyei împreunându-și picioarele lungi si zâmbind dulce.
- Ei bine... Războiul a izbucnit din cauza noastră.....spuse ea melodios. Trebuie să rezolvăm și problemele lor.
- Da! Dar nu așa!Avem destui secretari în sediu! Aș trebui să fiu acolo cu ceilalți eroi să-
- Știi...o întrerupse Angel m-am documentat azi noapte și tot sunt la fel de neștiutoare ca prima dată. Pur și simplu nu înțeleg...
- Firește....obsesia ta cu mitologia nordică...comentă Alya. Chiar apreciez că îți continui studiile despre zei, dar nu cred că ar trebui să-ți îngreunezi mintea cu ele....
- Nu înțelegi? spuse Angel. Să-l luăm pe Loki drept exemplu.El moare, dar nu dispare. Nu crezi că e ciudat? Eu cred că o să se întoarcă.
- Firește. Cel mai mare răufăcător să se întoarcă. Excelent.
- Cum rămâne cu Bucky? Și el a fost de temut și acum luptă împreună cu noi, replică Angel. Ai spus că există bunătate în fiecare dintre noi...De ce ar fi ceva diferit cu Loki?
Deodată ușa se deschise larg și intră o femeie cu părul negru și ochii căprui cu o urmă de nedumerie în privire care nu scoase niciun sunet.
- Teresa...rupse Angel tăcerea cu o privire suspicioasă și brațele încrucișate.
- Nick mi-a spus să-i aduc progresul vostru, răspunse ea scurt.
- Nu am terminat ce aveam de completat pentru azi, spuse Alya. Dar fă ce ai de făcut...
Teresa merse înspre monitor, dar vocea lui Angel o opri ca arsă.
- Nimeni nu îi spune lui Nick Furry "Nick" și nu cred că Mistique nu are un mers feminin . De data asta nu ai scăpat, Loki.
- Nu știu despre ce vorbești, replică Teresa râzând. Eu doar-
- Ugh...se plânse Alya. Când o să încetezi cu balivernele tale!
- Prea târziu. Răzbunătorii sunt aici, mai spuse ea.
Deîndată pe ușă intră Thor urmat de majoritatea Răzbunătorilor. Zeul tunetului cu ochii roșii de mânie și cu Storm-breaker-ul în mână, pașii în față amenințător.
-Loki, mârâi el cu mână încleștată pe topor. Ce cauți aici?
Teresa privi în jos și rânji straniu, apoi se întoarse înspre Thor, părul i se scurtă, privirea i se înverzii, iar înfățișarea i se preschimbă întocmai a zeului Minciunilor cu casca de aur cu două coarne pe cap, iar hainele precum privirea.
Frrraate! exclamă Loki. Precum vezi, m-am întors și te asigur că asta este cea mai eroică formă a mea, continuă el cu o voce mieroasă.
Angel se întoarse mândră de ea către Alya.
- Ce spuneai?
Alya nu spuse nimic dar murmură ceva pentru sine.
- Îmbătrânești, frate, zise Thor. Nu te mai poți furișa ca acum 300 de ani.
- Știi că tu ești fratele mai mare, nu? replică Loki.
- Destul cu vorba! răcnii zeul tunetului. Toporul meu tânjește după sânge.
- H-hai să nu ne pripim!spuse Angel cântat. Nici nu știm de ce e aici.
- Nu are ce căuta aici! rectifică Bucky.
- Nici când am venit cu treburi pentru Mama Supremă?
- Eu zic să cugetăm înainte să trecem la fapte, zise Alya.
- Desigur, frate, se îndulci Loki, doar nu vrei să te lupți cu singura rudă care ți-a mai rămas.
Thor își încleștată mâinile pe Storm-breaker, dar Angel își deschise larg aripile lungi, apoi se aruncă cu Thor pe fereastră, sfărâmând geamul în mii de cioburi....
Thor lovi pământul, ridicând un nor gros de praf, care împânzi rapid aerul. Angel îl urmă îndeaproape etalându-și aripile în juru-i.
Zeul se ridică furios de-a binelea, cu foc ieșindu-i pe nări.
- Voi, midgardienii, ați primit în casa voastră un duşman. Nu voi uita asta.
Ridică toporul în sus, iar un fulger îl făcu nevăzut.
- O treaba excelentă, Creed! strigă Sam. Ai alungat cel mai puternic Răzbunator pentru un şarlatan.
Angel se întoarse gâfâind și cu părul ciufulit.
- Crezi?
- Sunt sigur.Loki a plecat ,continuă Sam.
- Chiar nu era nimeni cu ochii pe el? făcu Alya. Zău așa, acum trebuie să-l găsim!
- Ușor de spus, greu de facut, cometă Wanda. Știu cum gândește un om pe fugă. Dacă nu vrea să fie găsit, nu o să-l găsim.
- Mulțumim pentru încurajare , spuse Alya, dându-și ochii peste cap. Ați auzit vreodată de cea ce se numește "optimism"? Nu v-ar strica puțin dintr-ăsta. Presupun că putem să ne împărțim pe grupe și să...
Angel nu mai auzi restul discuției. Își luă avânt și se înălță în văzduh, deasupra New York-ului, căutând cu privirea cel mai potrivit loc pentru o ascunzătoare. Dar cum să se gândească numai la unul? New York era mare și îmbâcsit și nu ducea deloc lipsă de locuri în care să nu fii la vedere. Și, totuși, Loki iubea să facă spectacol oriunde se ducea. Care ar fi cel mai frecventat loc?
Înaripata știa exact unde. Clubul de noapte Astrid era mereu plin de lume, băutură și petreceri, motiv pentru care era evitat, atât de Angel, cât și de restul Răzbunătorilor. Dar Loki era Loki. Cum ar putea zeul farselor să riște să piardă atenția atâtor perechi de ochi?
Plană până în locul cuvenit, apoi intră cu multă băgare de seamă în club, uimită de faptul că nu putea să audă încă muzica dată la maxim. Era neobișnuit de multă liniște pentru locul acela, dar, ascultând atentă, își dădu seama că sunetul nu era lipsit, iar locul nu era deloc pustiu, cum se aștepta. În centru era, bine-înțeles, Loki cântând melodios la un pian o baladă din Asgard, una emoționantă și plină de sentimente.
Lângă pian stăteau doua fete seducătoare care îi sorbeau fiecare cuvânt, necunoscut pentru ele, dar Angel deslușea fiecare cuvânt plin de tristețe din acel cântec...
- Un Appletiny, comandă ea, dusă cu gândul la melodia duioasă.
Se uită la băutura verzuie zâmbind, un zâmbet slab, abia înflorit pe buzele ei trandafirii. Ei nu îi place alcoolul.
Deodată simți cum cineva îi pune mâna rece pe umăr, iar Angel ghici destul de repede cine se afla în spatele acelui gest. Un fior cald îi străbătu tot corpul, o senzație ciudată pe care nu o mai avusese niciodată.
- Hei...Ești bine..? Simt când cineva e trist...
Angel își aminti adevăratul scop al misiuni într-o fracțiune de secundă, pentru ghinionul zeului priceput la cuvinte. Îl apucă de mână, iar, cu o mișcare iute ca de viperă, îl trânti pe jos.
- Uite ce ai făcut! protestă Loki, dezamăgit pesemne de faptul că nu mai avea pentru cine să se dea în spectacol. I-ai speriat!
Oamenii începură să părăsească Astrid, lucru care declanșă o grămadă de țipete și înghionteli, niciunul dintre clienți vrând să fie prinși din nou intr-o bătaie de bar.
- Nu pleci pana nu-mi spui ce ai luat din SHIELD
Loki strânse din buze, gestul unui om înainte de a spune o minciună inventată pe loc. Se pare că era folosită chiar și de zeul minciunilor.
- V-am spus, zise el, cu prefăcuta exasperare a unui om care este nevoit să explice pentru a mia oară, e o misiune pentru Mama Supremă.
- Minți, zise Angel cu ușurința unui om care spune cât este ceasul. Este vorba despre ceva personal.
- Înseamnă că mi-ai ascultat cântecul, remarcă Loki, iar un zâmbet ștrengar îi flutură pe buze.
- Nu pot spune ca nu, zise blonda sec. Eram chiar aici, era imposibil să nu-l aud
- Ți-a plăcut? întrebă el, continuând să tragă de timp. Eu l-am considerat întotdeauna un cântec îngeresc, dar, se pare, tu ești cea mai în măsură să îmi dai sau nu dreptate.
- Uite ce e, spuse Angel, pierzându-și, într-un final, răbdarea, nu am vreme de așa ceva. Mi-am obținut răspunsul. Ne mai vedem.
Următorul lucru pe care Loki și-l aminti era că se afla în apartamentul lui din New York, întins pe canapea, cu o durere puternică în jurul ochiului stâng.
Se ridică încet şi îşi îndreptă paşii greoi către balcon.Se înclină uşor pe balustradă şi se uită la linia orizontului căutând cu privirea vreo urmă de-a înaripatei.
Zâmbii. Simțea un dram de satisfacție în suflet, un moment de mândrie și încredere în sine ce, însă, nu avea să dureze mai multă vreme.
Își puse mâna în buzunar. Roşeața obrajilor pălii. Expresia feței i se lungii. Era..gol.