*Din perspectiva Katarei*
Vantul sufla cu putere ceea ce facea zapada sa se imprastie imprejurul picioarelor mele. Merg la intrarea micutului nostru sat tinand in maini un cos cu pesti pe care i-am prins. Copiii mici alearga si striga, urmaridu-se unul pe celalalt. Chicotesc usor la vederea celor mici. Ajung la casa noastra, dand la o parte patura care acoperea intrarea.
"Sokka! Am nevoie de tine sa aprinzi un foc! Am prins cina!" strig in igloo-ul nostru. Sokka iese din camera lui decorata si ia cosul fara niciun cuvant.
"Sokka, ce se intampla cu tine? Te porti ciudat." am zis oprindu-l in dreptul usii.
"Eu...uh...Am primit o scrisoare de la tata." raspunde.
"Este minunat! Nu am auzit de el de cinci luni! Ce a zis?" Insa Sokka refuza sa ma priveasca in ochi.
"Sokka?"
"O sa vorbim despre asta dupa cina." spune acesta si pleaca, lasandu-ma singura.
