O poveste complicată.

21. Sfârșit.

   Sfârșitul a venit.

    Pentru mine astazi este sfarsitul lumii. Astazi e ziua in care ne-am intors de la mare separați, azi e ziua in care ma mut cu Adam si Josie pana imi gasesc o casa si tot azi este prima zi din altele lungi in care voi suferi.

Drumul spre casă..

-Bun, deci ne intoarcem cum am venit, ok?spune Josie inainte sa se gandeasca si la mine.

   Ma prefac ca tusesc si ridic mana iar abia atunci isi da seama se situatie.
-Sau mai bine ne reorganizam. A adaugat ea la scurt timp. Deci, copii, noi (ea si Adam) vom merge cu Kasie, Justin va merge cu fetele iar voi ca inainte. E bine asa?
-Nu. Vreau sa mergem ca inainte. Te rog Josie. reclama imediat Justin.

    M-am intors foarte nervoasă spre el si nu am ezitat sa ii spun de fata cu toti ce am pe suflet.
-Serios? Chiar mai ai curajul sa te uiti la mine tot drumul? Mie mi-ar fi rușine sincer.
-De ce sa ii fie rusine iubita. M-a ales pe mine in locul tau.
      Maria in timp ce rostea acele cuvinte se apropia de Justin si chiar il luade in brate dar, spre surprinderea mea, el a respins-o.
-NU AM ALES PE NIMENI!!tipa Justin nervos si el acum.
-A deci nu vrei pe niciuna. Ramai singur ca prostu ce sa-ti fac.
-Nu iubita mea, eu vreau sa fim ca inainte.
-Eu?
-Da.
-Cu tine?
-Da.
-Ca inainte?
-Da iubita, nu ai inteles.
-Tu crezi ca te voi mai pupa dupa ce stiu ce te-ai lins cu asta (arat spre Maria), tu chiar crezi ca bei fi primul baiat la.... (evit sa spun dar si-au dat ei seama) dupa ce stiu ca te-ai futut cu asta?
-Mi-am cerut scuze.
-Si scuzele sterg si durerea din sufletul meu? Tu adica voi toti ma vedeti acum asa pentru ca vreau sa par tare (...si am izbucnit in plans) dar nu sunt. Vreau sa va arat sa nu imi pasa dar credeți-mă ca de aseara plang intr-una. M-am consumat si ma voi consuma in continuare pentru ce? Stiai foarte bine ca urma sa mi te dedic 100% tie dar totusi te-ai dus la ea. Nu inteleg de ce si nici nu vreau sa iti mai aud vreo explicatie pentru ca ma voi intoarce la tine iar daca fac asta inseamna ca imi bat joc de viata mea. Vreau sa imi asculti cuvintele si nu sentimentele, bine? NU MA MAI CAUTA! NU TE MAI VREAU! TE URASC DIN TOT SUFLETUL MEU!

    S-a lasat o liniste deplina iar eu chiar nu puteam sa ma abțin din plans. Nimeni nu mai zicea nimic, unii se uitau cand la Justin, cand la mine iar altii se uitau in jos cu mana la gura.
     M-am năpustit la pamant si am inceput sa plang. Nu mai plansesem niciodata asa. Ma simteam ultimul om de pe acest pamant.

-Nu mai plange, te rog! Gata!
Justin vine spre mine pentru a ma calma dar eu il resping.
-Nu am nevoie de consolarea ta. Ne vedem acasa cand imi iau lucrurile.
-Si unde te duci?
-La sora mea iar daca nu ma primeste o voi intelege.
-Si ce faci?
-Dorm pe strazi.
-Nuu, dormi cu mine!
-Eu nu vreau sa te mai vad omule. Ce nu intelegi?
-Uite, facem asa. Eu vin seara tarziu si dorm in sufragerie iar dimineata inainte sa te trezesti eu voi fi plecat. Dar pe strazi nu imi dormi, te rog.
-Ma mai gandesc pana acasa.
-In cel mai rau caz dorm eu pe strazi, dar la tine nici nu se pune problema.

Prezent

         Sunt in casa lui Justin si incerc sa imi adun lucrurile. Cred ca v-ati dat si voi seama ca el nu ma va lasa sa plec.
-Bine, bine. Facem cum ai zis. Dar sa nu te vad, clar?
-Mulțumesc ca ma asculti. Maine dimineata nici ca nu ma vei vedea iar daca se intampla sa nu ma trezesc o faci tu si eu plec fara sa scot o vorba.
-Acum scuza-ma dar trebuie sa fac baie.

      Inainte sa inchid usa am auzit un Te iubesc soptit de el..
      M-am trantit de usa si am inceput sa plang. Daca mai statea un minut aici cred ca vedea in direct asta.
     A auzit cand plangeam si a inceput sa bata la usa si sa ma intrebe daca sunt bine dar a primit numai un "Te urasc!"
     L-am simtit cand a dat cu pumni in usa si apoi s-a trantit. Daca ne-ai fi privit de sus pe amandoi, stateam exact spate in spate.
    
     Dupa ceva timp eu m-am ridicat pentru a ma duce pana la bucatarie.
-Ce faci acolo?
      Justin statea exact cum v-am spus doar ca avea fata in palme. Nu mi-a raspuns..
-Hei esti bine?
      M-am lasat sa ii ridic privirea iar el si-a tras nasul.
-Sunt bine, nu vreau sa ma vezi asa.
-Meriți.

      Oameni buni, l-am vazut cum efectiv, la auzul cuvintelor mele, a inceput sa planga rau de tot. Eu chiar nu l-am vazut niciodata sa planga asa, nu i-am vazut nici ochii inlacrimati.
-Nu pot sa... (bufnesc in plans) ...sa stau asa. Sa te vad, ca uite, incep si eu.
    Si-a aratat fata rosje si umeda de la atata plâns si si-a intins palmele in semn ca vreasa ma i-a in brate. Stie ca sunt orgolioasa.

     M-am intors de la magazin dar acasa nu era nimeni. Am vorbit cu cateva persoane pentru a cumpara o casa. Am cativa bani pusi deoparte si m-am decis sa plec de aici.
     Nu e ca si cum am renunțat. Nu vreau sa ma ia nimeni de fraiera. Poate mai tarziu, cand ne-om intalni, vom fi capabili sa avem o discutie normala ceea ce acum e imposibil.

    Am profitat de faptul ca Justin nu e acasa pentru a-mi impacheta lucrurile. Cand aproape sa termin si cu ultimul bagaj se aude usa ceea ce inseamna ca Justin e acasa.

    Am evitat sa ascult sau sa il supraveghez dar se tot intampla ceva jos. Mai mult ca sigur isi pregatea de mancare.
    La scurt timp, dupa ce am terminat de impachetat, am auzit o scurta bataie in usa.
-Da?
-Kasie, poti sa vii la masa te rog? Nu ai mancat nimic azi.
-Tu chiar nu ma auzi cand iti zic ca...
-Kasie, asculta-ma. Stiu, nu vrei sa ma vezi dar macar coboara sa mananci. Ultima noastra masa, impreuna. Te rog!
    S-a lasat o liniste deplina. Eu nu ma asteptam sa il doara atat de mult asta iar el astepta un raspuns de la mine.
-Bine, cobor imediat.
-Mulțumesc!

     M-am asezat pe marginea patului si am inceput sa ma gandesc daca e bine ce fac. Inima voia la Justin dar mitea departe de el. Nu voiam nici sa regret ca m-am impacat cu el dar nici sa regret ca poate nu am facut-o. Daca as merge pe drum fara sa imi pese inseamna ca mi-as asculta inima. In concluzie sa ma împac cu el.
    Nu, nu e bine! NU STIUUUU!!!!!

    Am coborat pana la urma jos si l-am gasit pe Justin cu un pahar de vin in mana, asteptandu-ma.
    Totul era aranjat frumos. Am ramas in dreptul usii si nu stiam daca sa plec sau sa raman sa iau masa cu el.

-Te rog, hai.
-Bine, fie.

    Nu stiam cum sa ii zic ca mi-am gasit o casa unde sa ma mut. Imi era frica sa ii spun ca vreau sa o iau de la 0.

*peste 30 de minute*

-Justin..
-Da?
-Vreau sa iti spun ceva.
-Da-i bice.

    Se uita atent la mine, nici nu mai manca. Nu stiam cum sa incep. Nu vreau bici sa plec de langa el dar nici sa raman. Pana la urma sper ca am luat decizia corecta.
-Ma mut.
    A ramas inlemnit cu privirea ațintită spre mine. Am lasat capul jos pentru ca atat imi trebuia sa fac. Sa ma roage din priviri sa raman. Nu vreau. Nu mai vreau o asemenea relatie toxica in care eu sunt fraiera. Poate intr-o alta lume mai buna.

-Vorbim maine detaliile, Kasie.
-Nu. E 100% sigur. Maine dimineață ma mut.
-Unde?
-Vei afla la momentul potrivit.
-Departe?
-Deloc.
-Ce ma fac eu cu tine, Kasie?

    M-am ridicat de la masa dar nu mi-a dat voie sa plec pentru ca, zice el "Ultima masa". Am respectat acest lucru.

10:00

    M-am trezit putin obosita.
    Am coborat pentru un scurt mic-de-jun dar Justin mi-a luat-o inainte. Pe masa era un buchet de flori, o bratara si un bilețel.

  "Am plecat pentru scurt timp dar pana la 16°° ma reintorc. Nu imi plac despartirile, mai ales cele de tine, asa ca as vrea sa pleci pana ma intorc. Daca ti-ai uitat ceva prin casa iti voi aduce sau le voi pastra drept amintire. Esti singura fata de care imi pare rau ca m-am despartit si cu care m-am obisnuit. Nu m-ai lasat sa iti explic ce s-a intamplat dar o voi face cand se vor calma apele. Te rog sa ma ierti! Te iubesc, Kasie! Nu ma voi da batut, sa stii.
-Justin. "

    Mi-am luat bagajele si am plecat. Nu stiu cum va decurge de acum pentru ca, nu v-am zis, sunt vecina cu Justin. Nu pot pleca departe de el si mai ales de sora mea. Voi ramane aproape dar nimeni nu va stii asta.

     Nu scapa nimeni nepedepsit, veți vedea.

Acesta este sfârșitul.