Dragă jurnalule,
Vântul bătea foarte tare, cum am mai zis. El se uita la mine și zâmbea, iar eu îl copiam. Îl ador. Îl iubesc. Sunt atât de ciudată, dar îl iubesc. Iar faza asta, în care mi-a spus că mă iubește eu, efectiv, era să mor. Și deja mor. Deja retrăiesc momentul. Oh god. -palmă mintală-
L-am auzit cum îmi zicea numele, cu voacea lui suavă și răgușită, care îmi dădea fantezii după primele sunete. Vreau să-l aud cum îmi strigă numele. Da, s-a trezit felina din mine, ok. Dar e prea perfect. Prea perfect pentru mine...
M-am întors după ce el mă oprise din mers, iar eu eram cu mintea rătăcită. Se holba la mine ca la un marțian. Wth, ochii ăia ai lui, de un albastru înghețat, pielea lui albă, ca a unui înger, piercing-urile care străluceau la lumina felinalelor de pe stradă și buzele mari și trandafirii m-au vrăjit. Total. Am sărit peste el, dându-l doi pași mai în spate. Nu se aștepta la un sărut surpriză. Apoi i-am șoptit că-l ador. A zâmbit ca idiotul și mi-a făcut dedicație de dragoste, făcându-mă regina lui mult iubită.
Am să mor dacă o să mă lase.
Cu drag,
a ta nebunatică, Devil.
