Dragă jurnalule,
Când am ajuns acasă, Dennis m-a prins de umeri și m-a trântit pe perete, cu el peste mine. Iar David a văzut toată scena. Întreaga scenă. Cred că nici nu mai pot să îl privesc în ochi, serios.
Să continui povestea. Așa, m-a trântit ca boul și s-a pus peste mine, doar ca să arate cine e șeful, cică. Apoi m-a sărutat forțat. E fratele meu, nu e de la casa de copii sau ceva. Nici eu. Adică amândoi suntem frați, adică toate chestiile astea nu ar trebui să se întâmple. Și plus că îl aveam pe David. Ce puteam să-i spun? Cred că l-am rănit foarte tare. Și dacă am făcut asta, niciodată nu mă voi ierta.
După ce am încercat să scap de strânsoarea lui, am urlat la el cât să mă audă tot cartieru': ,,Ești nebun? Am pe cineva și nu pe tine, da? Nu mai îndrăzni să mă atingi, idiotul dracului!"
Nu-l mai văzusem pe David la geam, probabil e în camera lui, ascultând muzică și înjurându-mă. Dar n-a fost așa.
În acel moment intră în casă, cu o moacă foarte enervată. Dennis m-a strâns și mai tare. Nu știam ce să fac, oriunde îl lovem nu ceda. Nici măcar în partea de jos, serios.
David i-a tras un pumn în moacă și a profitat de neatenția lui, luându-mă în brațe și ducându-mă la el în cameră. Am început să plâng de deșteaptă ce sunt. El m-a luat în brațe șoptindu-mi că regina și regele vor fii împreună până la sfârșitul vieții, indiferent de greutăți și probleme. (se referea la noi doi)
Eu m-aș fii sinucis dacă nu era el. Salvatorul meu.
A ta plângăcioasă,
Devil.
