|o lună mai târziu|
Uneori nu tot ce ai se aranjează așa cum îți dorești. Până la urmă îți scapă printre degete și nu mai e al tău. Se pierde în ceața deasă a vieții și cu greu o mai regăsești. Uneori nu o mai faci niciodată. Iar ceea ce doare cel mai tare e că oricât de mult îți dorești ca ei să se întoarcă, nu o mai fac.
Ea a învățat asta pe propria piele, știe cum e să experimentezi durerea, tot calvarul monstruos ce ia loc în inima ta. Și devi dependent de ea. De durere, suferința ce ți-o aduce, nu o mai consideri neplăcută atunci când ești înnecat în ea.
Dar uneori când crezi că nimic mai rău nu se poate întâmpla, nu e chiar așa. Fiecare mic detaliu se leagă de celălalt și creează o legătură riscantă. Un drum pe care probabil nu ți-ai fi dorit niciodată să calci, dar totuși ai făcut-o. Iar acum nu mai găsești calea de întoarcere.
Viața ei s-a întors la o sută optzeci de grade în ultimele săptămâni. Număra zilele. Una, două, o săptămână, trei, o lună și jumătate. Inima ei nu se mai simțise atât de goală niciodată ca în aceste patruzeci și cinci de zile ce trecuseră fără el.
Se trezea zi de zi cu un ac în plus împuns în inima ei, dar nu putea să scape de nici unul din ele. Avea nevoie de cineva. Cineva care să o salveze, să o aducă la suprafață, să o motiveze pentru a continua lupta. Avea nevoie de el.
— Bună-bună, intră băiatul blond pe ușă și își trecu o mână prin păr, cealaltă fiindu-i încleștată în jurul unei sticle de bere.
În tot acest timp Zoey fu legată de Matt. Se pare că până la urmă acesta era numele său. Un nume frumos pentru un băiat frumos, trebuia să recunoască. Doar că băiatul acesta nu era bun pentru ea.
A trăit în coșmar în tot acest timp. Dimineața când se trezise alături de el fiind punctul culminant al poveștii de groază. Deși așternuturile erau calde, ea nu se simțise niciodată mai înghețată. Iar de atunci totul a luat o întorsătură drastică.
— Hei, a șoptit ea, aducându-și pătura mai aproape de piept, strângând-o în jurul ei.
Nu se simțea deloc bine în jurul său. Dacă nu trebuia, nici măcar nu ar fi fost aici. Dar era necesar. Nu voia ajutorul nimănui, trebuia să se descurce de una singură. Acum își asuma consecințele, fie că o voia sau nu.
Patul se lăsă în jos în dreapta ei, dar nu se uită spre el, doar privi în gol în față. A simțit un sărut plasat de umărul ei și a închis ochii terifiată. Nu acum. Nu din nou. Nu mai suporta.
S-a tras din strânsoarea lui și nu l-a privit, dar îi simți privirea arzând-o din spate. Mâna sa îi apucă delicat spatele gâtului și îi întoarse chipul spre al său. Ea observă că irișii săi albaștrii, odată frumoși, erau înconjurați de roșeață. Era evident că băuse, iar asta nu era niciodată un lucru bun pentru ea.
— Zoe, spuse el pe un ton momentan liniștit, dar știa că nu are de gând să îl păstreze așa pentru mult timp.
— N-nu, Matt. Nu acum, oftă ea.
Era sătulă de tot. De brutalitate, reguli, impunere, respectare, de el. Tot ce voia era ca cineva să o trateze frumos. Oare e atât de greu să găsești pe cineva care să te iubească? 'Da, atunci când îi gonești din viața ta.' îi sâsâi vocea din cap, dar o scutură de o parte.
— Haide, iubire, se plânse blondul și își ascunse capul în scobitura gâtului ei, plasând săruturi umede pe pielea fină.
— Am spus nu, s-a ridicat din pat și evadă din capcana sa, încălțându-și o pereche de șosete și când era gata să iasă pe ușă, aceasta îi fu trântită în față.
S-a întors cu un scheunat plin de șoc și se izbi vizual de ochii săi cu două nuanțe mai închise acum, semănând cu gheața din adâncul unui lac. Încruntătura de pe fruntea sa îi spunea totul: dăduse de bucluc.
— Vrei să mai repeți asta o dată? Băiatul practic fumegă. Ai uitat că pot să le arăt tuturor ce fetiță bună ești, Zoey? Rânji el, iar interiorul ei se contorsionă la auzirea numelui atât de familiar.
— Ajunge, Matt, dar nici nu apucă să se revolte, că două palme puternice o apucară de umeri, ținând-o lipită de perete.
Era sigură că vânătăile deja formate pe brațele ei aveau să se mărească acum și o dureau puternic. Suspină plină de suferință și scoase un scurt țipăt aproape neauzit când palma sa făcu contact cu obrazul ei.
Și știa că singurul mod prin care va scăpa din acest coșmar era cu ajutorul lui.
____________________________
lalalalalalalala
o să vă iubesc pentru restul vieții mele dacă vă uitați puțin pe la noua mea carte cu luke.
lalalalalalaala
CITEȘTI
Freak
Nonfiksi[TERMINATĂ] - Mă iubești? - Nu știu să iubesc... - Atunci o să te învăț eu. Bine ați venit pe Twitter! Aici veți putea întâlni străini ciudați, dar totuși atrăgători, care vă vor face să vă îndrăgostiți irevocabil de ei. Succes în drumul periculos c...
