Căsătorie Din Obligație

Capitolul 7

          Stateam in pat cu ochii inchisi fiind in bratele lui James, cu capul pe pieptul lui. Isi misca mana pe spatele meu facandu-ma sa incordez dar in aces timp sa ma si relaxez.
       
           Nu a mai scos niciunul din noi un cuvant de cand ne-am asezat in pat. Ii ascult inima cum bate si incerc sa respir dupa cum respira el. Pieptul ii vibreaza de la si deschid ochii.

           — Ce incerci sa faci? Il aud spunand....vesel parca?

           — Sincer nu stiu, spun si inchid ochii din nou.

           — Cine a fost? Ma intreaba dupa cateva minute.

          Intrebarea pe care nu voiam sa o mai aud.

           — Un baiat, din liceu. Nu ii raspundeam la avansuri si s-a răzbunat, spun si imi trec prin minte momentele acelea, dar inlatur imediat. Se opreste din a mai face cerculete pe spatele meu, ofteaza puternic.

            — Ce s-a mai intamplat? Intreaba si incepe din nou sa faca cerculete.

            — Jeremy a aflat. M-a gasit in baia clubului aproape inconstienta, zic mai mult soptind.

           " Usa se deschide puternic si incerc sa imi dau seama cine este.

            — Liah? Aud vocea lui Jeremy si imi prinde fata uitandu-se la mine socat. Liah! E tot ce mai aud."

           Inspir puternic si ma ridic in sezut. Imi pun capul in maini si ma gandesc cum am ajuns asa. In starea de acum plangandu-mi de mila.

            — Jeremy la gasit pe Nick si l-a batut pana la bagat in spital, iar la cateva zile a facut accident. Daca nu eram eu, Jeremy nu ar fi in spital acum luptandu-se pentru viata. Nu trebuia sa vin America deloc, spun privind intr-un singur loc.

            Imi mut privirea spre James care ma priveste fara vreo expresie.

           — Nu am nicio problema cu tine. Nu tu esti de vina pentru cum sunt eu si nici tu te urasc, continui si se ridica si el n șezut.

           — Am o vina. Ca ti-am adus aminte, zice si intinde mana sa imi atinga obrazul dar intorc capul in partea opusa. Haide sa mananci, spune dintr-o data si se ridica din pat.

           — Nu mi-e foame!

           — Nu poti sta asa, haide!

           Zice si ma apuca usor de incheietura. Ma uit la el si imi face semn spre usa. Ma ridic si ma sterg sub ochi fiind sigura ca am rimelul intins.
  
            — Macar arat ok ca sa ma fac te ras? Intreb incercand sa zambesc. Se intoarce spre mine ma sterge el sub ochi.

            — Arati bine, haide.

           Ma prinde de mana si ma tine asa mana ajungem la masa unde erau toti la masa si radeau. Elisabeth a fost prima care m-a observat si ma chemat intr-un zambest sa i-au loc.

             — Am vorbit cu tatal tau James, si am hotarat sa mergeti in luna de miere, avand in vedere ca firma este stabila momentan si se va ocupa el daca vor fi probleme, vorbeste mama lui entuziasmata.

             Ma uit la James care la randul lui se uita la mine, apoi vorbeste:

             — Cand ar trebui sa plecam?

              Intreaba si ma uit la el surprinsa. Ma uit intrebatoare la el si doar zambeste scurt.

             — Peste o luna, mama vrea sa mergem intr-o vacanta toti cu doua saptamani inainte. La padurea "Vis de Poveste"! Ah, abia astept, vorbeste Gloria plina de energie si bate din maini.

             — Ce este asta? Intreb si ma uit la James.

             — Este... da sa imi spuna dar Gloria o ia inainte.

             — Este cel mai minunat loc. Acolo lume se imbraca si se comporta de parta ar fi scosi din basme! Si asta nu e tot! Se organizeaza un bal, in fiecare an au o tema diferita. Anul asta e bazat pe povestile Disney, iar pentru Antonio si James este o provocare mult prea mare!

             Imi explica, iar Antonio ii da o palma in joaca peste cap.

              — Numai 19 de ani nu ai, ii spune aceste si se intoarce la farfuria lui.

              — Nu am sa particip la asa ceva, vorbeste James serios.

              — Nu crezi ca ar trebui? De ar fi al 7 lea an in care nu mergi, vorbeate mama lui.

              — Mama am treburi mai importante decat povesti cu printese. Nu imi arde de petreceri stupide, mergeti voi!

             E ultimul lucru pe care il spune si incepe sa manance. Incep si eu sa mananc, iar cand dau de gustul de mancare realizez cat de mult mi-a lipsit sa mananc.

             Cina a decurs intr-un stil vesel, cand Julian a schimbat subietul si toti s-au relaxat. Am aflat ca Antonio va avea nunta anul viitor, iar Gloria a inceput sa spuna ca ii trebuie haine noi pentru dressing.

             Dupa cina m-am dus camera si m-am schimbat in pijamale. In timpul acela James intra in camera schimbandu-se si el. Ma asez in pozitie turceasca si ma uit la el.

              — S-a intamplat ceva? Ma intreaba si se intinde in pat.

              — Te rog sa nu spui la nimeni ce s-a intamplat azi, nu sunt...

              — Pune capul pe perna si dormi. Nu te mai gandi la astea, zice si pune pilota pe mine cand ma intind.

              — Nu pot, spun soptind si el ma priveste in ochi.

              — De cand nu poti dormi?

              — Dinainte sa vin aici. Pot dormi mai bine ziua decat noaptea.

              — Asta faci toata ziua? Intreaba si zambeste scurt.

              — Ce altceva as putea sa fac? Afara nu pot iesi ca n-am ce face si ma plictisesc, iar in casa dorm si dau scroll pe intagram, zic si rade scurt.

               — Poti sa imi iei cardul, du-te la cumparaturi, mananca ceva din oras. Vei inebuni daca stai in casa! Fa orice, iesi cu prieteni!

               — N-am prieteni, zic si uita la mine ciudat.

               — Pana si eu am un sigur prieten, spune.

               — Tu? Prieteni? Ai mai acceptat si pe altcineva inafara de egoul tau mare?

               — De ce nu ai avea un prieten?

               — N-am incredere! Prefer sa pastrez distanta decat sa ma apropii ca mai apoi sa ma injunghie pe la spate!

              Imi iau apararea si ma uit pe tavan.

               — Daca tot nu ai ce face maine vii cu mine la firma, spune si se intoarce cu spatele la mine. Ma intorc si eu spatele la el in speranta sa adorm, dar telefonul meu incepe sa sune. Ma sprijin in cot si ma uit sa vad cine este.

               — Cine este? Il aud pe James vorbind obosit.

               — Mama...

             E tot ce apuc sa zic si se intoarce spre mine si imi smulge telefonul din mana. Se intoarce pe partea lui si isi pune capul pe perna.

               — Dormi!

              Imi ordonă si raman cu o virgula...

               — De ce...

               — Dormi!

               E tot ce spune.