Misha - Epilog - creațiile cititorilor -

Epilog - V7

versiune scrisă de - @--pluto--

    — Sierra! am întâmpinat-o pe șatenă, dându-i de asemenea și o îmbrățișare. Intră! Ian unde este?

— Nu cred că mai poate ajunge. A spus că a apărut ceva urgent și își cere scuze.

Alfie era chiar în spatele ei, urca scările.

— Indie, Sierra!

— Haideți înăuntru, i-am invitat eu.

Odată ajunși în camera mea Sierra m-a îmbrățișat din nou.

— Of Indie, mi-aș dori să nu pleci... aș vrea să stai aici, cu noi. Știu că este o întrebare prostească, dar chiar trebuie să pleci la facultate? Ai putea rămâne. De ce să te faci editor? Ai putea să îți scrii propria poveste, în felul ăsta ai face mult mai multe, ai deschide ochi, suflete și minți, doar gândește-te la cum ai putea schimba lumea, haide India, știi că vrem tot ce e mai bun pentru tine, a spus Sierra fără ca măcar să respire, Alfie doar ne privea. Mi-a luat câteva secunde să asimilez tot ce spusese și trebuie să recunosc, m-am gândit și eu la asta și nu doar o dată. Dar chiar și așa, nu am spus nimic.

— O să ne fie dor de tine când nu vei mai fi aici.

Nu mi-am mai putut ține lacrimile. Și mie îmi va fi dor de ei în cazul în care voi pleca, deși încep să mă răzgândesc din ce în ce mai tare în privința facultății.

O bătaie la ușa din față m-a scos din gânduri, ăsta trebuia să fie Misha, mi-am spus. M-am dus să îi deschid pentru a nu-l ține prea mult în așteptare.

— Misha! am exclamat dându-i un sărut și mutându-mă din ușă pentru a-i face loc să intre.

— Mi-a fost dor de tine prințeso.

— Nu ne-am văzut de ieri.

— O eternitate.

Și a intrat, lăsându-mă chiar acolo, în pragul ușii, dar m-a surprins când i-am simțit respirația chiar lângă urechea mea.

— Am ceva pentru tine, a șoptit seducător.

— Misha, nu suntem singuri. A râs, i-am simțit pieptul mișcându-se.

— Numai la prostii îți stă gândul. Haide să vorbim puțin singuri.

L-am urmat în bucătărie cu o tragere de inimă, până la urmă, putea spune orice.

— Știi? Am vorbit cu Bruce și... ei bine, m-a întrebat dacă... știi tu, ai vrea să mergem într-o vacanță, doar noi doi. Ce zici?

— A... Misha, eu...

— Trebuia să fie pentru ziua ta, dar nu m-am putut abține. Acum este momentul cel mai potrivit.

— Crezi că ai mei mă vor lăsa?

— Abia aștept să îi văd încercând să se împotrivească, a spus el cu o notă de amuzament.

— Și unde mergem? l-am întrebat cu entuziasm.

— Curioasă ca întotdeauna. Nu tu spuneai că îți plac surprizele? pe lângă traficant de droguri sunt și traficant de persoane. Atunci mi-am amintit, acesta fusese răspunsul pe care mi l-a dat când l-am întrebat, acum mult timp, de unde își câștigă banii. Era uimitor cum rusul acesta avea o memorie atât de bună.

— Știi, eu încă nu m-am gândit la ce îți voi dărui anul viitor.

— Ai destul timp să te gândești la asta și în plus, tu ai fi cel mai frumos cadou. Metalul din privirea lui a dispărut în favoarea pupilelor ce se măriseră considerabil. Până la urmă, chiar aveam același efect asupra lui pe care îl avea și el în privința mea. Iar în acel moment minunat în care privirile aproape ni s-au contopit mi s-a aprins cel mai strălucitor beculeț înăuntrul capului, știam exact ce îi puteam oferi lui Misha, o bucată în plus din colorata Indie. Sierra era genială.