Azi mă cred mare demiurg și prin catharsis mă eliberez!
Stau pe o bancă murdară, e frig și e primăvară,
Uite cum blocuri imense înalț până la Infinit!
Azi mă cred mare demiurg și prin catharsis mă eliberez!
Stau pe un nor, iar păsările râd de mine...
E uimitor, prin al meu zbor spre Infinit le-am întrecut!
Azi mă cred mare demiurg și prin catharsis mă eliberez
Stau pe un stilou, văd cum rădăcini puternice ale cunoașterii se înfig
În sacrul meu pământ românesc pe care eu chiar și azi îl recitesc.
Azi mă cred mare demiurg și prin catharsis mă eliberez!
Stau pe Infinit, stau chiar pe Infinit și mi-e dor...
Îmi lipsește clipa-n care alergam spre Infinit.
YOU ARE READING
Catharsis
Poetry„am adunat păcatele din Univers și le-am pus în al meu vers" Artă contemporană în versuri
