Capitolul 16 - Supravietuim

93 3 0
                                    


- Avem probleme! 

- Poftim! Ce probleme? Nu am nici cateva ore de liniste !

- Nu numai tu nu ai liniste. Apropo..... Sa va tina...* tuse* patul * tuse* !

- Nesimtiti * tuse * idioti * tuse * Oricum ce probleme avem?

- Ciclopi!

- Ce este cu ei?

- Au inconjurat institutul, sunt in jur de 30....nu stiu cum o sa iesim!

- Cacat! Strangeti-va lucrurile, pregatiti-va armele, in 15 minute sa fiti pe acoperis , sa nu intarziati niciun minut!

**********

Semizeita alearga pana pe acoperis. Imaginea din fata ei ii da fiori pe sira spinarii. De jur-imprejurul Institutului sunt tabere de ciclopi, si sunt mult mai multi decat au zis minunatii ei prieteni, sunt in jur de 50 daca nu mai multi....

- Ce facem? 

- Chiar nu stiu. Dar daca reusim sa iesim, putem sa luam primul vapor spre Europa.

Bianca se roteste la 360 de grade. 

- Uitati-va acolo! * arata spre un spatiu destul de mare dintre taberele ciclopilor * daca le distrag atentia, voi puteti fugi deoarece eu ma descurc...

- Sa o facem!

 Semizeul asteapta ca prietenii ei sa ajunga la parter. Sare de pe acoperis si pica in fandare in mijlocul curtii cu pumnalele in mana. Toti ochii sunt asupra ei.

- Fiica a lui Zeus si Printesa a iadului, cei trei au planuri cu tine...

- Mai vorbiti mult? Ma plictisiti grav!  * ea incearca sa traga de timp pentru ca prietenii ei sa iasa din curte dar i se taie respiratia cand vede doi ciclopi venind cu ei in mina*

Bianca reactioneaza din instinct . Arunca cele doua pumnale in capul fiecarui ciclop dintre cei care ii tin prietenii prizonieri. 

- Si acum ce facem? Numai eu  ai am sabia, Annabeth si-a pierdut pumnalul si Stefan a fost dezarmat de catre ciclopul ala urat....

- Supravietuim.... 

Asta a fost singurul cuvant care i-a iesit pe gura inainte sa inceapa sa fuga alaturi de ceilalti trei semizei. Aproape de iesirea din curtea Institutului Bianca se opreste in loc din cauza unui strigat de ajutor. Stefan..... Ea se intoarce cu fata spre campul de lupta si il vede pe Stefan incoltit de cinci ciclopi plin de sange si fara arma. 

- Stefan! 

 Ceva din sufletul ei se trezise la viata, simtea, simtea ceva pentru cineva, ii este frica sa nu il piarda pe fratele ei si nici pe ceilalti doi care o insotesc. Incepe sa alerge si se lasa invaluita de intuneric, descatusindu-si puterea pe care a tinut-o inchisa atata vreme. Ochii i se fac in totalitate negrii cu irisul rosu stralucitor, colti si gheare ii aparusera. 

Percy si Annabeth urmaresc macelul din fata lor. Bianca, acum transformata parca intr-o creatura din alta lume, Printesa a Iadului, omoara tot ce prin de cu mainile goale. Sfasie si distruge tot pentru a-si salva fratele. Cand nu a mai ramas in picioare niciun ciclop ea se opreste si rasufla adanc. Este plina de sangele cald al ei si al acelor monstri.

- A fost distractiv! Sa mergem !

- Esti nebuna delegat!

- Te-am salvat fraiere! Cu placere, alta data te las sa mori, boule!

- Lasa-ti cearta, avem treaba!

Bianca ii arunca fratelui ei o privire glaciara chiar si daca inauntru ei se dadea o lupta crancena. Demonul din ea se zbatea sa preia controlul asupra sufletului si al mintii, sa ii intunece iar ratiunea si sa ii raceasca iar inima, dar cand se uita la fratele ei care este salvat si in viata ceva in ea se incalzeaa si se simtea impacata, poate reusea sa aiba iar o familie....si....are sa lupte pentru acest vis si pentru aceasta farama de speranta. De ce? Pentru ca se simte legata de acesti semizei, de Clarisse, de Jason, de Nico, de Apollo....de toti....




                                                           ~ Apollo ~

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

                                                           ~ Apollo ~

Fiica lui Zeus  ~Bianca Rogers~Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum