~Wrong stalker~//Jackson//

17

Am ajuns să acasă, Tara începe a urca scările, vrând a pleca în camera ei, ma apropi și o prind ușor de braț, încercând să evit zona unde este tăiată , își întoarce privire confuză
-Trebuie să vorbim, spun eu serios , dă aprobator din cap ,ne îndreptăm spre sufragerie unde eu ma așez pe canapea Tara așezându-se lângă mine, de când cu incidentul asta nenorocit în care Tara a încercat să se omoare, tot timpul își ferește privirea , trag aer în piept apoi o privesc
-Ce a fost în capul tău? Ce credeai ca rezolvi?! Întrebarea eu incercand să nu mă enervez mai tare
- Iti stau pe cap! Sunt o povara pentru toti! De aia, vrei sa iti dau mai multe exemple sau ce? Spune privindu-mă direct în ochi, mai apoi se ridic și plecă nu vreau sa înrăutățesc și mai mult situația, asa ca plec din casa, merg , dar nici nu stiu unde, de 2 ore tot ma plimb prin Seul, parca aș fi o fantoma, o mașină era să mă lovească, dar nici nu mai bag de seamă câte lucruri mi se pot intampla acum, afara începe a se insera, asa ca ma duc acasă, acolo unde mă întind pe canapeaua din sufragerie privind tavanul, simt cum mă i-a o durere de cap, este una suportabilă, dar apoi începe să mă doară din ce în ce mai tare, ma ridic pentru a bea un pahar cu apă, reușesc cu greu din cauza amețeli să ajung la chiuveta, imi așez palmele pe blatul de la bucatarie, încercand să scap de amețeală, ridic privirea și îl văd pe Chan, nu are cum s-a fie aici, imi frec ochii , acum nu mai e, a fost o simplă halucinație, , sigur din cauza oboselii, imi iau gândul de la ceea ce văzusem, si incep a mă uita pe telefon parca nici ecranul nu îl mai vrea cum trebuie , liniștea este întreruptă de o voce, nu este a Tarei, este vocea pe care mi-aș dori să nu o mai aud niciodată, vocea lui Chan, privesc în jur și nimic, totul este doar în capul meu, incerc să mă linistesc dar îl tot aud ceea ce ma înebunește

Perspectivă Tara: Ies din camera, in timp ce cobor scările îl observ pe Jackson care stă jos, cu palmele pe fata, mă apropi de el, si mă asez langa el, ii pun mâna pe umăr, ceea ce îl face să tresara, ochii îi sunt inundați de lacrimi
-Jackson?. . . Întreb eu, el își șterge lacrimile apoi se ridică, dar nu poate așa că il ajut să o facă,cu ajutorul meu ajungem în camera sa
-Ce ai patit? Esti bine? Intreb eu îngrijorată, acesta sta pe pat privind în gol
-Jackson. . .Spune-mi, spun și ma așez lângă el
- Chan, il vad, il aud, spune privindu-mă serios
-Sigur de la oboseala, cat am fost în spital nu ai dormit, ar trebui să te odihnești, haide! Spun apoi mă ridic îndreptându-mă spre ușa
-Haide Jackson , Ca în 10 minute vin înapoi, spun apoi închid ușa. . .

Deschid usor ușa, ma uit spre pat, Jackson doarme, imi iau un scaun și ma asez lângă pat, il privesc întens , voi sta cu el mereu, ii pun mâna pe fata, aceasta frige, transpirația curge pe fata sa, Cobor jos în bucătărie de unde i-au un bol cu apă și cu un prosopel, înmoi ușor prosopelul în apă apoi i-l pun grijuliu pe frunte, vreau să fie bine . . .

Scuze de greșeli dar acum nu am starea necesară să corectez, îi un capitol nereușit stiu...

Pha.