Daddy (18+)

capitolul 23- tragic

P.o.v Iris

In sfarsit nunta mea si a lui Damian, nu mai aveam rabdare, ma imbracam cu rochia de mireasa si analizam fiecare piatra pretioasa ( media ), aveam un coc foarte frumos, un machiaj nici strident, nici neobservabil, era un machiaj potrivit, ma mai analizez 5 minute si simt busele moi ale lui Damian pe umarul meu

- asteptai ziua asta? spune si se uita la mine cu atata fericire in ochii

- nu, nu o asteptam, spun si el se intristeaza, normal ca o asteptam, o doream, o visam, Damian, astept de mult acesta zi

- mai speriat dar haide e momentul sa ne unim pe veci, spune si ma ia de mana, el pleaca in fata grabit si eu ma opresc in dreptul mamei

- nu ma asteptam sa te vad asa, esti superba scumpo, te rog sa ma ierti pentru tot, spune si ii dau lacrimile

- hei, nu plange mama, asta e un moment in care toti vom fi fericiti, spun si mergem impreuna spre sala unde erau invitati si altarul, la usa era Tom, imi intinde mana si mergem spre altar, ajunsi acolo Damian ma trage spre el si preotul incepe slujba.

Damian isi spune juramintele si cand vine randul meu un glont imi strange spatele, cad in bratele lui Damian si totul se face negru.

P.o.v Damian

Dupa ce Iris a fost impuscata ma uit in sala si vad ca la intrare tata era cu un pistol in mana, se apropie si o priveste pe nora lui in rochie alba, ce alba vere ca tot ce era de la talie in jos se imbiba cu sangele ei

- eu stiam ca la nunta femeia poarta o rochie alba, nu una rosie, mai am putin si ii dau una tatei la auzirea acestor cuvinte, las omorî ma jur

- de ce ai facut asta idiotule? Mi-ai impuscat sotia, spun, o las pe Iris usor in bratele surori ei si se isca o bataie, suntem intrerupti de gemetele de durere ale lui Iris, ma duc la ea si vad ca se foia, aparent glontul circula inauntrul ei, ajunge ambulanta si un echipaj de politie, normal, ii luasem in timpul acelei batalii mosneagului, ii luasem permisul de portarma, si aranjasem ca politia sa nu afle ca suntem traficanti, politia il ia pe tata iar medici incearca sa o resusciteze pe Iris dar cu fiecare incercare, ea pierdea extrem de mult sange, o duc pe Iris la spital si merg si eu cu ea, David era la mama ei si la Elena deci nu imi faceam griji pentru el, ajung la spital si doctorii imi dau o veste buna si una rea, vestea buna, Iris era din nou insarcinata, dupa 3 luni de la nasterea lui David, era scor record, si cea rea, avea nevoie de transfuzie, zi si noapte am cautat un donator si n-am gasit, ma duc sa vad daca sangele meu are aceeasi grupa sanguina ca al ei dar nu era, vine mama ei si doctorii vad ca ele doua aveau aceeasi grupa, mama ei doneaza si ultimul strop de sange apoi se stinge.

P.o.v Iris

Simt cum glontul se plimba inauntrul meu, totul era negru, tot ce mai aud sunt echipajul de politie si ambulanta, dupa 2 zile in care eram prinsa in acel abis negru, doua lumi se deschid, una alba si una neagra, in fata celei albe erau mai multe persoane cunoscute, mama, Larisa, Crina,Lara, prietena mea din copilarie Patricia, deci cred ca acea lumina vine de la moarte, o femeie ce tinea o fetita de circa 5 ani venea spre mine, imi semana mult, eram eu? nu, n-are cum, in celalalta parte era una gri, in fata ei erau Damian cu bebelusul nostru in brate, Elena, Tom, tatal lui Damian, Andra adica Irina, tata, fratele meu si Viero, din lumina gri iese un barbat inalt, brunet cu ochii albastri, femeia din lumea alba, cea ce presupun eu ca ar fi moartea, vine spre mine cu fetita aceea

- Iris scumpo, esti la un punct de cotitura, esti pusa sa alegi intre viata si moarte, spune si imi sterge lacrima de pe obraz, Iris, eu sunt Ana, mama ta adevarata, am murit cand tu aveai 5 ani, ea e sora ta geamana Mira, stiu ca esti socata si poate ai vrea sa alegi moartea dar nu fa asta, uite, acolo e adevaratul tau tata, sotul si copilul tau, ai pentru ce lupta

- cum....cum ai murit? spun si tremur de durere, nu durerea din cauza glontului sau a altei dureri fizice, ci o durere sufleteasca, ea era mama mea?

- eram plecata cu sora ta la spital, facute febra, cand ne intorceam spre casa, masina in care eram a facut accident, Florin a trebuit sa te dea spre adoptie fiindca ai lui nu lau lasat sa te creasca, si de aici sti, dar hai! lupta pentru cei al tau, spune si intra in lumina alba, eu intru in cea neagra si ma trezesc intr-o camera de spital.

Langa pat era Damian, ma tinea de mana si tremura, sora mea vine si ii pune mana pe umar fara sa observe ca am deschis ochii incep sa vorbeasca

- Damian gata, Iris se va trezi tio garantez, uite... De cateva zile n-ai mai mancat si nici n-ai mai dormit... Tremuri

- pana nu se trezeste Iris nu mananc si nici nu plec de langa ea, se uita la mine si observa ca am deschis ochii, Iris, ultimul cuvant ce vroiam sa il aud, am incercat sa ii raspund dar nu am putut, totul in jurul meu se facea negru, ceva nu era bine.

~deci am vazut ca aceasta carte nu e prea citita, dar o continui oricum, astept si sugestii~