FRAGMENT

2.2K 284 74
                                    

Aaro

— Unde este Desiree?

Machieuza își împachetează câteva lucruri într-o geantă, iar geanta și-o pune pe umăr, pregătindu-se să plece atunci când îmi răspunde:

— În cabina de probă. Se schimbă.

Îi mulțumesc printr-o mișcare a capului și aproape că oftez ușurat atunci când machieuza blondă trece pe lângă mine, ieșind din rulotă.

Mă trezesc că mă mișc iar, către cabinele din fundul rulotei și, auzind foarte bine în spatele căreia sunt zgomote, mă postez pe cealaltă parte a ușii, așteptând.

Sper doar să iasă repede, ca să nu îmi pierd curajul. Și chiar iese repede. Câteva secunde mai târziu ușa se deschide, iar Desiree aproape că mă lovește încercând să părăsească cabina, căci mă vede în ultima secundă. Aceasta tresare și se dă un pas înapoi, lăsând parfumul ei să mă îmbie.

Cunosc acest parfum. Știu sigur că îl cunosc.

Mă uit peste chipul ei și îmi dau ochelarii jos, simțind nevoia să facem contact vizual, chiar dacă eu nu îi văd cu adevărat ochii. Din nu știu ce motiv, asta mă irită mai mult decât o face de obicei. În final, îmi cobor ușor privirea de pe față spre gât.

Clipesc surprins și simt cum tot ceea ce am făcut până acum, venirea mea aici, scopul pentru care mă aflu acum în fața ei, lucrul la care m-am gândit de două săptămâni, dispar pur și simplu – sunt aruncate la gunoi.

O senzație răcoroasă îmi lovește inima și ochii mi se deschid larg. Fără să înțeleg de ce reacționez așa, îmi las ochelarii să pice la podea și îmi îndrept mâna către ea. Desiree se îndepărtează, așa că eu continui să mă apropii, până când se oprește. Realizez doar că am intrat în cabină, iar ea este lipită de perete, atunci când ajung în sfârșit cu mâna la el, la acel lănțișor în formă de inimă împletită, cu câteva petale de trandafiri încătușare în interiorul lui.

Îmi trec degetele peste el și îl privesc cu șoc, uimire, confuzie și necredință. Este același lănțișor pe care îl am desenat într-unul dintre caietele mele. Este tras la indigo. Este el.

Cu respirația tăiată, îmi ridic iar ochii către Desiree și nici nu îmi dau seama când aerul devine atât de fierbinte că îmi este imposibil să îl mai inspir.

Desigur. Parfumul ei. Părul lung. Hainele office...

Umezindu-mi buzele crăpate, replica îmi iese doar ca o șoaptă printre ele:

— Tu ești.

Strălucirea unei stele oarbe - PUBLICATĂUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum