Suflet Trist dar Vesel

Capitolul 1 - Inceputurile

Toate au un inceput nu?

Ei bine asta e al meu.

,,Acum 8 ani"

- Buna dimineata copii,astazi vom avea un coleg nou in clasa (Invatatoarea Georgiana,o profesoara dura dar corecta)

,,Se aud susoteli in clasa"

- Oare cine o fi?

- Poate iubeste muzica.

Dupa um scurt timp ajunsesem si eu la scoala,imi tremurau mainile ca ultimului eschimos.A da am uitat sa ma si prezint sunt Marius,un baiat de 6 ani caruia ai plac mult jocurile video si calculatoarele,sunt putin incapatanat dar intelegator,desi aspectul meu fizic nu ma prea ajuta.

A venit timpul intrasem in scoala,am urcat pana la etajul 2 apoi m-am indreptat catre usa.

Perspectiva clasei

"Se poate observa usa usor crapandus-e"

Dintr-o data se vede o mana iesind usor de dupa usa.

- Colegul nou e o mana doamna.

-Nu fi obraznic!

Am intrat in clasa,puteam deja auzii chicotituri si discutii pe seama greutatii mele.

- El este Marius noul nostru coleg de clasa,ai putea sa ni te prezinti

Cu o voce foarta speriata si ragusita am spus:

- Sunt Marius,imi plac jocurile video si calculatorul,sper sa ne intelegem bine

Toata lumea a inceput sa rada crezand ca sunt un copil fara viata care doar se juca pe calculator si neavand niciun prieten,si asa era tot ce faceam era sa stau la birou jucandu-ma fara sa comunic cu alti copii sau sa ies afara la joaca.

M-am pus in ultima banca inca speriat de reactia colegilor care inca sopteau deapre mine lucruri jignitoare despre mine si greutatea mea.

- Frate uite ce mare e.

- Pun pariu ca nici nu iese din casa

- Nu cred ca o sa vorbeasca prea mul cu noi.

Ma simteam oarecum ofensat si neprimit in acea clasa.

Eram oarecum marginalizat fata de alti copii care erau mai "normali" ca mine,nu ma potriveam deloc in acea clasa tot ce voiam sa fac era sa stau in banca singur si sa astept ca timpul sa treaca.

Sosise si finalul primei zile de scoala tocmai ce primisem manualele,abea asteptam sa ajung acasa.

Ajuns in camera mea deschid calculatorul si incerc sa nu ma mai gandesc la rautatea mai multr colegi din acea clasa.

"Dupa 2 saptamani"

Era pauza stateam in banca ca de obicei nefacand nimic,cand dintr-o data un coleg vine la mine si stroga in gura mare

- Esti un gras fara viata! Aruncandum-i caietele de pe banca apoi scuipanduma pe geaca.

Atunci am iesit plangand din casa fugind in baie asezanduma intr-un colt stand acolo plangandumi de mila.

Apoi dintr-o data o silueta subtire apare din umbra in incaperea aceea foarte intunecata.

- Nu mai plange , a zis ea.

- Dar ce stii tu? sunt doar un gras pentru colegii mei si nimeni nu o sa ma placa.

- Daca o sa tot plangi nu o sa rezolvi ceva,ma cheama bianca eu nu te consider asa,voiam doar sa te fac sa nu mai plangi.

Oare o sa imi gasesc si eu linistea sufleteasca

Oare voi fi si eu acceptat in acea clasa de maimute...