Totul se termină cu noi ||| F.F

3.

Sunt aici de cateva ore si acum jucam adevar sau provocare.

--Vlad adevăr sau provocare--spune Cristi.

--Adevăr.

--E adevărat ca ai iubita?

--Nu.

--Aha sigur...

*Peste jumătate de ora*

Ajunge randul lui Jack sa ma intrebe pe mine.

--Adevăr sau provocare?

--Provocare.

--Sa...--il vad cum se uita la toata lumea-- o saruti pe...Bianca

--Prefer sa port roz.

--Atunci poartă.

--Nu am haine roz.

--Tot dulapul tau e nergru?

--Ai ghicit.

--Ma mir ca nu-ti porti jacheta, unde e?

--Pe cuier.

Se ridica se duce si o ia si se pune inapoi.

--Acum e in posesia mea.

--O sa fi in posesia unui pumn imediat.--spun si i-o iau din mâna.

--Ai vorbit pe un ton diferit decat cel indiferent. Asta e o schimbare.

Imi dau ochii peste cap.

--Pot sa-ti ating parul?

--E visul tău?

--De mic copil, pot?

--Nu, nu poti--spun si-mi trec mana prin par -- si ma cunosti abia din clasa a 9-a prostule.

*peste o oră*

A ajuns randul Biancai sa ma intrebe pe mine, o sa aleg provocare sa vad ce-mi spune.

--Adevat sau provocare?

--Provocare.

--Te provoc sa zâmbesti. Nu e greu.

Nu apuc sa raspund ca primesc un mesaj de la tata.

Cum il vad intru imediat.

Imi trimite o poza cu Jeffrey, fratele meu care a murit... de care Cristi nu stie.

Mesajul tatei: Azi s-au facut 15 ani de cand a murit, cand tu si Cristi aveati 4 ani. Ti-am trimis poza si data asta ca sa stii, Vlad, acum nu te simti prost. Tu ai fost un erou. Un copil de 4 ani care i-a donat sange si tot ce avea nevoie...

Azi s-au facut 15 ani... fata mea se întristează instant....

Eu: nu ma simt un erou...

Tata: Vlad, nu trebuie sa te simti. Esti.

--Vlad vrei sa faci provocarea?

Eu: stii unde e mormântul lui?

Tata: da...vrei sa mergem?

Eu: da...

Las telefonul jos si-mi las fata in palma, as vrea sa plang si sa urlu...

--VLAD! NE AUZI?-il aud pe Jack tipand

Imi ridic privirea si ma uit la el.

--Ce vrei?

--Sa-ti faci provocarea!

--Ce provocare?

--Ai uitat cea mai ușoară provocare din istorie? Zâmbește naibi.

--Tu glumesti nu?

Cum sa zâmbesc? Cum?

--Nici atat nu stii sa faci?--il aud pe unu'

--Lasati-l in pace--il aud pe Cristi. Imi ia aparea?-- nu a mai facut asta pana acum. Nu stie sa faca.

--Ai dreptate, nu stiu s-o fac. Tu ai avut o viață ca a mea. Tu nu stii prin ce am trecut eu,  tu nu stii cum e sa dea cineva lumea pe tine ca nu ai donat cat ce-i trebuia lui Jeffrey. Nu stii cum e sa stii ca datorita mie au divorțat părinții nostri. Pentru ca eu nu am putut sa-i donez lui fra...Jeffrey cat sange avea nevoie la doar 4 ani. Tu nu stii chestiile care s-au întâmplat cand noi aveam 4 ani. Nu-mi spune mie sa zâmbesc cand toti ma urăsc. Pana si propia mea mama! Tu, mama ati stiut sa ma judecati pentru ca sunt un asa "fuckboy" care nu sunt, nu am cunoasteti. Nu stiti ce gândesc sau ce e in inima mea. Toată viata mea am fost izolat de voi 2. Mai bine ma duceam cu tata, el macar ma iubeste. Tine la mine, nu ca voi. El nu ma invinovateste pentru tot. Asa ca te rog, dragul meu frate nu judeca fara sa stii!

Spun si ma ridic si plec spre usa.

--CINE-I JEFFREY?--il aud tipand dupa mine

--Ma opresc in pargul usi.

--Ti-as spune, dar nu m-ai crede.

Inchid usa si ma asez pe cealalta parte a usi de intrare jos.

Ii pot auzi ce vorbesc.

--Mda, cum  sa-l cred?--spune Cristi

--Eu sincer cred ca spunea adevarul. Se auzea durere si adevărul pe vocea lui...--o aud pe Bianca.

Imi las capul in pământ si las lacrimile sa curga.

--Dacă spunea adevarul de ce  plecat? S-o enervat iar?  Cum face deobicei? --spune Cristi

--Nu era nervos, asa nu l-am mai văzut. Mereu am crezut ca e nepăsător dar lui ii pasa..--spune Jack.

Voiam sa tip "fain sa barfiti" dar mai bine nu

--Ma duc dupa el--spune Bianca.

Imi iau repede telefonul in mana si intru pe poza cu fratele meu.

--Jeffrey...--aud usa cum se deschide dar ma fac ca nu aud. --imi pare rau...imi pare rau ca nu te-am putut ajuta... sigur nu esti mândru de mine... părinții nostri au divorțat datorita mie...daca erai tu, probabil ca acum nu eram aici vorbind cu o poza... acum 15 ani ai murit... te-ai dus, in cer. Ce vreau sa-ti spun e ca tin la tine si te iubesc, pana la urmă esti fratele meu...odihnește-te in pace...

O sa intelegeti voi mai multe in capitolul urmator ^^