❞ Pentru că nimeni, nicăieri, nu m-a rănit atât de mult pe cât ai făcut-o tu.❞
Yassmin ascunde în spatele fațadei de băiat rău o viață zbuciumătoare. Pandora ascunde în spatele fațadei de fată populară o personalitate plină de insecurități. Amândo...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
YASSMIN
Nu știu de ce anume în dimineața zilei de noiembrie treisprezece am decis să-mi arunc privirea spre Pandora Leithold. Niciodată în cei patru ani de când eram colegi nu am fost curios să o privesc. Nici măcar o singură dată de când prietenul meu cel mai bun Tony vorbea obsesiv despre ea, afirmând că este îndrăgostit.
Dar în acea zi de treisprezece, zi ce pentru alții ar aduce ghinion, am început să o privesc în detaliu. Eu eram așezat cu fundul pe masa de lemn din curtea școlii. Ea chicotea cu prietena ei cea mai bună la o altă masă, stând cum se cuvine, pe băncuță. Eu scrijeleam o înjurătură pe porțiunea de lemn. Ea încerca să-și repete lecția la chimie. Eu mâncam cartofi pai uscați și reci. Ea mânca sandviș cu pâine de secară.
Și undeva printre înghițituri, privirile ni s-au întâlnit. Nu a fost o privire susțină reciproc, căci s-a înecat la scurt timp cu mâncarea ei. Și totuși, preț de câteva secunde, eu și Pandora am oprit timpul în loc, încercând să ne deslușim.
În acele momente, am simțit o stranie senzație de căldură, ce m-a intrigat în mod inițial, dar pe care am alungat-o imediat ce am început să o analizez. Ceva e diferit la ea. Își deschisese vârfurile la culoare și le tăiase câțiva centimetri. O tot vedeam cum își trecea mâna prin păr, obsesiv, încercând să-l domolească. Dar vântul îi flutura șuvițele proaspăt vopsite și chestia asta o deranja.
Nu-mi plac fetele frumoase, îmi spun. Nu-mi place să le țin prin preajmă, să le vorbesc sau să le introduc în viața mea. Pentru că întotdeauna vor avea o doză de superficialitate pe care nu o suport și subiectele de discuție vor fi la fel de goale ca personalitățile lor. Niciuna nu este capabilă să lase aparențele deoparte și să facă ce simte. Pentru că ele nu gândesc pentru ele. Îi lasă pe alții să o facă.
Pandora Leithold este fix genul acela de fată. Frumoasă, dar care este o carcasă goală. Toată viața ei este previzibilă. E prietenă cu majoretele. Are un iubit fotbalist, în echipa liceului. Învață bine. Este disciplinată. Este drăguță și deloc răutăcioasă.
Dar... prietenele ei majorete o bârfesc de câte ori au ocazia. Iubitul ei, fundașul, se ține după alte funduri, de fiecare dată când ea nu este prin preajmă. Pentru notele bune se extenuează și face abuz de pastile pentru memorie. Se abține de fiecare dată când o deranjează ceva sau cineva și nu spune nimic jignitor, doar pentru a se asigura că rămâne plăcută.
Pentru persoanele populare întreaga lor viață constă în imaginea lor. În schimb, pentru cei ca mine, adevărata viață constă în ceea ce se întâmplă acasă, cu ușile închise. Se rezumă la țipete, farfurii sparte, cuvinte dure, lacrimi amare și grija față de ziua de mâine. Se rezumă la impotența de a schimba ceva și la visuri, care se descompun de fiecare dată când stomacul freamătă de foame, cu toate că nu ai nimic de mâncare. Se rezumă la buzunarele goale, la hainele uzate și la speranța că mâine va fi mai bine. Se rezumă la boală, la lipsa de medicamente și la înmormântarea propriei speranțe. Viața se rezumă la viață și nimic din toate acestea nu alungă greul.
