Ei bine, cartea este mai mult o încercare, dedicată unor persoane foarte importante pentru mine.
Sper să vă placă fetelor!❤❤😍😘😘
Dar și voi, cei ce citiți această carte! Vă iubesc pe toți! Lectură plăcută! ❤💋💋😁😊
Tre să corectez capitolul...da nu acum. Așa că, bucurați-vă...momentan.😂😂😂😈
---------------------------
Eram în pat. Încercam să adorm, dar nu puteam. 1 pentru că nu mai aveam ușa la cameră și mi se părea că cineva mă spionează și 2 pentru că pur și simplu nu puteam.
-Off...ce se întâmplă? întreb astfel doar eu să aud.
Mă dezveles. Poate îmi era cald. Mă ridic din pat și deschid geamul mai larg. Mă opresc când văd lumina lunii printre stelele ce erau o mulțime pe cerul înnegrit.
-Mi-e dor de tine. zic uitându-mă la lună apoi la colierul meu. Știu că mă vezi de acolo, dar e altceva dacă ai fi în acest moment lângă mine, să îmi dai o îmbrățișare și un sărut pe frunte spunându-mi că ești mândră de mine. Nu înteleg cum tata te-a putut uita atât de repede. Dar îți promit că eu nu o să o fac. zic apoi plec de la fereastră la dulap.
Voiam să mă plimb puțin pe afară. Știu e noapte și pot fi multe pericole, dar mie nu îmi este frică. Nu aveam chef de somn așa că m-am îmbrăcat așa:
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Am coborât încet la parter pentru că nu voiam să deranjez pe cineva. M-am încălțat cu tenisii mei negru cu alb, apoi am tulit-o afară.
Am decis să merg în parc. Îmi plăcea atât de mult să mă plimb noaptea. Totul era super frumos și o liniște deplină. Doar sunetul greierilor auzindu-se din când în când. Am decis să nu îmi iau telefonul. Voiam să mă relaxez.
Ajunsesem în parc. Totul era mai superb decât ziua. Felinarele puse de colo colo prin iarbă și prin copaci arăta ca într-o padure fermecată dintr-un basm.
Mă așez pe bancă și priveam în jur. Doar eu și un cuplu Stăteam în acel parc. De mine se apropie un câine.
-Și tu esti singurel?
Își pune capul pe genunchii mei apoi mișcă din coadă stânga-dreapta. Începusem să îl mângâi. I-am sărutat năsucul, apoi și el mi-a dat un pupic.
-Nu te-am mai văzut pe aici. spun apoi mă uit la gâtul lui.
Avea o zgardă. Se pare că îl chema Bruno. Când am întors pandantivul am găsit un număr de telefon. Aish! De ce nu mi-am luat eu telefonul la mine?
Deodată tresar când simt o mână pe umărul meu.
-Ce faci aici? mă întreabă Jimin calm.
-Ce faci tu aici?
-Nu îmi parspunde la o întrebare cu altă întrebare. Deci, ce faci?
-Aveam nevoie de puțin aer. Nu puteam să dorm. spun mângâindu-l pe Bruno. Dar tu? Ce cauți aici?
-Te-am văzut când ai plecat. Nu te puteam lăsa singură, mai ales noaptea.
-Puteai rămâne să te odihnești... zic uitându-mă în ochii lui albaștrii.
