The Secret Of Bodyguards

💙 Capitolul 11 💙

Perspectiva lui Sun Hi
💚🖤💚🖤💚🖤💚🖤💚

Eram pe drum. Stateam în taxi și mă uitam pe geam. Nu i-am dat multe explicații taximetristului. Am decis să mă lase în apropierea locului abandonat, să nu de-a de bănuit sau și mai rău să cheme pe cineva.

-Am ajuns domnișoară.

-Vă mulțumesc.

Îi dau banii și ies din mașină. Am așteptat să plece. Îmi îndrept privirea spre delalul unde se afla cinema-ul abandonat.

-Vai da urât e locul ăsta.

Mă uit la ceasul de la telefonul meu. Indica ora 23:56.

Inspir adânc apoi am început să alerg. Ajunsesem în fața ușii. Nu am mai așteptat nimic. Mi-am luat pistolul în mână și am deschis ușile cu forță trântindu-se de pereții de lângă acestea.

Eram sigură că acum m-au auzit. Am intrat atentă în încăpere. Mirosea a mucegai și aer închis. Întuneric beznă, ce pot zice. Mi-am luat telefonul și am folosit lanterna de la el.

-Jimin! jimin! Pe unde ești? strig cât pot de tare.

Am țipat când am auzit ușile din spate cum s-au închis din cauza curentului.

Ok... Trebuie să mă calmez. Nu e nimic înfricoșător aici.

- SUN HI! se aude o voce din camera din partea stângă.

Era vocea lui Jimin.

Am început să alerg pe coridorul acelei camere. Coridor lung ce să zic. Nu am mai intrat de foarte mult timp pe aici.

Ajunsesem la sfârșit. Erau foarte multe scaune rupte, mucegăite și un ecran gigantic murdar și  spart în colțul de sus din stânga și în centru.

Chiar că praful s-a ales de locul ăsta. Am coborât privirea. În fața ecranului era un sac ce avea forma unui om.

M-am grăbit spre el. L-am deschis și am observat că înăuntru e un copil. Nu avea mai mult de 10 ani.

Nu mai înțelegeam nimic.

-Ești bine micuțule? îl intreb mangaindu-l ușor pe cap.

Acesta dă din cap în semn că da. Ziceai că văzuse o fantomă.

-Calmează-te, bine? O să te scot de aici, dar mai întâi trebuie să mai caut pe cineva. Bine?

Nu vorbea. Nu scotea niciun cuvânt. Era prea speriat. L-am luat de mănuță și i-am zis că orice s-ar întâmpla să nu imi dea drumul.

Nu pricepeam unde e Jimin.

-Jimin! Dacă mă auzi! Strigă! Spune ceva!

-SUN HI! se aude din nou vocea lui, dar de data asta din camera de lângă.

-Să nu îmi dai drumul micuțule, da?

Mă apropii de ușă. O deschid îndreptând pistolul spre încăpere.

L-am văzut pe Jimin în mijlocul camerei, legat de un scaun și un tip cu o șapcă și o mască, cu un pistol pus la tâmpla lui Jimin.