⭐ Capitolul 24 ⭐

65 8 7
                                    

O săptămână mai târziu.

Perspectiva lui Yun

Eram în camera mea citind o carte. Concentrarea mea s-a dus în momentul în care telefonul începe să se facă auzit în încăpere. Mă uit pe ecranul telefonului, unde observ un număr necunoscut. Înainte să răspund mă gândesc bine.

- Dacă este din nou un tâmpit ce iar vrea să aducă vampiri în lumea noastră?

- Atunci, mai bine nu ai răspunde. îmi spune Hoseok ce stătea în tocul ușii.

- Dar poate e ceva important.

- Dă-mi-l mie. zice ca mai apoi să răspundă el.

Mă uitam amuzată la el, acesta având fața puțin confuză. După ce pune câteva întrebări persoanei îmi dă telefonul încuviințând din cap.

- Alo?

- YUN! Ce bine că te aud! Ești în Coreea, nu?

- Scuze, cine ești?

- Bon-Hwa. Am fost colege în grădiniță.

- Oh da. Ce mai faci? Nu am mai auzit nimic de tine.

- Sunt destul de bine. Mă gândeam să facem o reuniune.

- Sună foarte bine. Când și unde?

- Joi, la terasa de la capătul orașului.

- E cam departe... spun uitându-mă la Hobi ce aștepta să termin.

- Știu, dar majoritatea suntem de aici. Dacă poți să vi. Eu îți păstrez locul în caz de te răzgândești.

- Bine Bon-Hwa. O să-ți dau un răspuns cât mai repede.

- Ai grijă de tine! Bye!

După ce închid telefonul mă uit la Hobi.

- Deci? îl întreb făcând o față de cățeluș.

- Nu depinde de mine. Trebuie să le spui părinților tăi.

- Dar nu vor accepta! Știi și tu asta!

- Eu nu îi pot minți...

- Pe bune? Până acum am ascuns foarte multe față de ei.

- Exact! Nu vreau să măresc lista...

- De ce ești așa rău?!

- Nu sunt rău, doar am grijă de tine.

- Vreau să pleci!

- Mă găsești în bucătărie.

După ce închide ușa în urma lui, eu îmi afund capul în pernă și încep să țip. NU E CORECT! Toată lumea începe să fie prea protectoare cu mine. Nu e ca și cum le-am salvat viețile. Bine... Am avut și ajutoare, dar am reușit! Mă uit spre ceasul ce indica ora 16:48. Mai e puțin până va veni mama. Poate voi reuși să o conving pe ea. Cu domnul Lee nu am nici o șansă.

Ies din cameră îndreptându-mă spre living pentru a o aștepta cuminte. Mă așez pe canapea în timp ce dau drumul la televizor. Mi Ra și Taehyung trec pe langă mine, ducându-se afară. Simt cum îmi ascund ceva, mai ales Mi Ra. Iar în 3....2...1. A început și maratonul de țipete a lui Sun Hi.

- JIMIN! EȘTI IMBECIL!!! DĂ-MI-L ÎNAPOIIII!

Ce pot să zic... Așa sunt deobicei serile în familia aceasta. Până când domnul Lee intră pe ușă. În acel moment parcă ai intrat în biserică. Și nu mai este mult. Ar trebui să vină din clipă în clipă.

The Secret Of BodyguardsUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum