Lost-Iubire Nebună

2

Pasul ei era greoi şi părea să nu mai străbată odată distanţa ce ne depărţea. Hainele sale colorate făceu imposibilă ignorarea sa şi cu siguranţă si băieţii care erau în spatele său erau de aceeaşi parere, doar că în mintea lor cu siguranţă nu hainele erau cele care o scoteau din anonimat. Câteva fire blonde îi erau lipite de frunte din cauza căldurii şi odată ce sa apropiat de mine m-am simţit uşurată ca nu eram singura care avea să sufere din cauza căldurii de afară. E mai bine cand suferi împreuna cu un prieten decât atunci când eşti pe cont propriu. Zâmbetul său subtil ma făcut să realizez că ştiia de băieţii ce salivau în urma sa, situaţie în care nu m-am putut abtine şi mi-am dat ochii peste cap, lucru care o scoate rău din sărite de cele mai multe ori. Nu am avut şi probabil nu voi avea niciodată şarmul prietenei mele. Cei care susţin că blondele au un avantaj natural în viaţă, au mare dreptate, mai ales când acel blond superb se asortează cu albastrul profund al ochilor săi. Îmi iubeam prietena, cum am spus, nu am prea mulţi, dar ăştia puţini pe care îi am sunt cu adevărat persoane dragi mie, chiar daca uneori mă disperă şi mă bagă în cele mai nasoale situaţii. Să ai o prietenă ca  Andy este greu pentru o fată ca mine, adevărul este că niciodată nu credeam că vom ajunge prietene, ba chiar mai mult. În clasa a 9a am făcut o listă stupidă cu persoanele din noua clasă de la liceu, absolut toate, în ordine alfabetică, am scris acolo toate părerile mele sincere despre fiecare în parte. La finalul alfabetului era ea, tot ce vreau să spun e ca părerea mea nu era deloc buna, să zicem că în acel moment nu mă aşteptam să vadă vreodată acea listă şi totuşi, în doi ani aveam să stam în patul meu să citim acea listă şi să râdem cât puteam de tare. Probail daca făcea şi ea o listă avea să se repete aceaşi situaţie. Sunt o persoană destul de ciudată încât să îmi permit să analizez oamenii până în cel mai mic detaliu şi apoi sa îmi dau o părere greşită despre ei. Ei bine , asta am făcut de cele mai multe ori cu toate prietenele mele şi când nu am făcut asta şi am crezut că sunt ok....da, ei bine şi atunci tot mă înşelam.

-Ai de gând să te mai holbezi mult la mine într-un mod ciudat?

-Andy05 pe instagram (spun ţipând cât pot de tare pentru ca acei băieţi să mă poată auzi) nu îţi este ruşine să comentezi după ce întârzii atât?

Băieţii râdeau încântaţi de gestul meu în timp ce Andy afişează un zâmbet ucigător. Asta evident era doar o faţadă fiindcă ajunsesem destul de apropiate încât  să ştiu că nimic nu iubea mai mult decât atenţia, mai ales când aceasta venea din partea unor băieţi drăguţi. 

-Eva33  nu e vina mea că ajungi tu prea devreme. Spune cu un glas mult prea strigat ca să nu pară a răzbunare. doar ca difernţa dintre noi este ca eu nu mă aşteptam vreodata ca vreunul din acei baietii să mă caute.

-Mergem la mine? "La mine" pentru Andy insemna: unu- mergem la mine la 40 de km de oraş într-un loc superb de munte înconjurat de pădure, loc în care aceasta a copilărit saaaau apartament draguţ înt-un cartier drăguţ al oraşului, loc în care Andy locuieşte din clasa a 11 a.

-M-ai chemat afară, m-ai făcut să aştept, ca să îmi spui apoi că mergem la tine? Şi la care tine te referi.

-La mine acasă, acasă. Hai că trebuie să ne grăbim, avem autobuz la ora 13.

-Stai mai! ca nici nu ştiu dacă mă lasă!

-I-am scris mamei tale şi a zis ca e ok, hai!

Acum ce mai aveam să zic, doar mi-am propus să mă mai distrez şi eu, mai ştii...

-ok!

Am aşteptat autobuzul ce avea să ne ducă, Andy poveste încontinu de noul său iubit pe care nu avusesem încă onoarea să îl cunosc, dar despre care aveam impresia că ştiu mai mult decât ar trebui. În prietenia mea cu Andy lucrurile merg perfect, ea are o viaţă tumultuasă despre care îi place să povestească , iar eu am o viaţă cât se pare de normală despre care nu am ce povesti aşa că e plăcut pentu mine să ascult. Cam asa merge treaba de la început. dacă stau şi mă gândesc aşa a început totul. M-am împrietenit mai întâi cu colega lui Andy de bancă, Ruxy, persoană cu care încă mă înţeleg foarte bine şi care face parte din acei prieteni puţini pe care am norocul să îi am. Am început încet încet să ne apopiem până într-o zi când Andy părea ca este în cea mai mare belea din viaţa ei, moment în care am sărit şi eu şi Ruxy în ajutor, de atunci toată acea colegialitate de faţadă s-a transformat într-o prietenie strânsă. În momentul de faţă totul e ok, probabil ar fi fost şi Ruxy acum dacă nu ar fi fost în minunata sa excursie în ţări arabe.Eram în timpul unei discuţii interesante despre cum Gery face ca zilele  mai frumoase să fie unele mai frumoase şi cum se bagă scorpia lui de fostă iubită peste tot cand s-a auzit o pocnitură şi autobuzul în care ne urcasem a început să derapeze . Toată lumea s-a speriat si a început să ţipe, şoferul trăgea cu forţă de volan şi se chinuia să pună frână moment în care credeam ca avem să ne rasturnăm. Frica ma făcut să îngheţ şi pentru câteva secunde m-am gandit că nu, nu pot să mor, practic nu am făcut nimic în această viaţă. O smuncitură m-a trezit la realitate, autobuzul se opriese pe marginea drumului si peste oamenii din autobuz se lăsă o linişte mormântală, nimeni nu zicea nimic, soferul s-a întors vizibil speriat de situaţie . Broboade de sudoare alunecau pe fruntea sa si faţa era mai roşie ca  rujul profesoarei mele de biologie din generală. 

-A fost o explozie de cauciuc, toată lumea trebuie să coboare. I-am aruncat o privire prietenei mele care era la fel de şocată şi speriată ca mine. mi-a făcut semn să cobor. Toată lumea comenta aiurea şi se plângea din diverse motive. Ne aflam pe marginea drumului la cel puţin 30 de min cu maşina de la casa prietenei mele. Soferul ne anunţă ca cursa nu poate continua, moment în care toată lumea începe să ţipe, mă simţeam furioasă speriată, imi venea şi mie să ţip, ne-am îndepărtat uşor de restul.

vocea mea sună ca o şoaptă...

-Şi acum ce facem?

-Facem autostopul.

Bună , asta este o nouă încercare de a mea de a vă impresiona, nu am mai făcut asta de ceva timp, nu ştiu dacă ma voi pricepe. Mi-am propus ca această poveste să fie una care să şi transmită ceva, să nu fie una scrisă pe repede înainte.  Mi-ar face mare plăcere ca voi să împărtăşiţi părerile voastre cu mine. multumesc daca citeşti asta.- elena3331