Ps:Mi-e dor!

Capitolul 1

-O sa fie bine! imi spune ea increzatoarea ca intotdeauna.

-Nu , nu o sa fie! 

Stiam asta, o simteam undeva ascuns in inima mea , dar ea , de data aceasta , nu putea sa inteleaga lucrul acesta . Era diferita , era schimbata, era o noua persoana pe care eu nu o mai cunosteam de ceva vreme . Se ascundea in ea, sau poate nu, poate doar se ascundea de mine. Ridica un zid intre noi pe care nu mai puteam sa-l trec . Si nici nu mai voiam.

Stateam pe marginea patului si o priveam . Obisnuia sa fie cea mai buna prietena a mea dar acum , era doar o falsa impresie .Mereu am avut incredere in oameni , o incredere  oarba . Le spuneam tot ce ma apasa , fiecare dor ,fiecare gand , iluzie , dorinta , dar acum imi dau seama cat am putut sa gresesc. Am crezut ca persoana de langa mine era singura care mai era dispusa ma ajute , sa ma asculte ,sa ma inteleaga , dar Dumnezeule ce mult am gresit in privinta ei! 

-Ce  vezi tu bine in aceasta situatie? continui eu.

Nu spunea nimic , se uita la mine si parea ca am pus-o in dificultate cu aceasta intrebare. Nu gasea raspuns .Pe fata ei se citea acum doar o simpla nedumerire. 

-Doare, Maria, doare! Dumnezeule , simt cum ma sting , simt cum mi se intuneca sufletul tot mai rau , o apasare pe care nu pot sa o descriu. 

-Te inteleg! zise ea mutandu-si privirea in podea. 

Era cu gandul in alta parte . Acum ma intrebam oare de ce am chemat-o, de ce am ales sa-mi pun iarasi sentimentele inaitea ei . Acum , distrugea orice urma de incredere de mai ramasese intre noi.

-Nu , nu ma intelegi! Tu ai fost vreodata ranita? Tu ai simtit vreodata cum ti se rupe inima in bucati mici si tot ce poti sa faci este sa astepti sa se termine odata dracia asta? Nu! Pentru ca tu nu ai iubit , tie nu ti-a pasat de nimeni , cum nu  iti pasa nici acum de mine . Pentru tine , TU esti singura persoana importanta. Nu te gandesti la ceilalti . Oh , esti atat de egoista!

-Nu am venit aici sa vorbim despre mine! spune ea in timp ce se ridica in picioare . Era incruntata si ma privea cu un aer superior. Oh , Doamne nici nu stiu de ce am venit! spuse incet , doar pentru ea , dandu-si ochii peste cap.

-Vrei sa pleci? foarte bine! Mereu ai facut asta , m-ai lasat la greu. Doar pleaca!Sa incheiem odata! 

Nu voiam sa incep sa plang , dar simteam cum se ingramadesc lacrimile in ochii mei , iar o clipa mai tarziu cateva se prelingeau incet , pe obraji, pana le-am simtit gustul sarat in colturile gurii.

Eram dezamagita ,extrem de dezamagita.  Simteam ca imi trebuie  o pauza lunga in care sa ma descarc cumva,sa meditez , sa mi pun toate gandurile in ordine.Fara alte cuvinte, Maria s-a intors rapid si m a lasat singura in camera, cu cuvintele care inca zburau in aer. Am auzit usa de la intrare cum s-a izbit puternic , ceea ce m a facut sa tresar . Am cazut in genunchi pe podea si am inceput sa plang, am lasat totul sa iasa afara, simteam cum scap in sfarsit de o mare incarcatura sufleteasca ce mi provoca doar rau .

. Ma simteam calcata in picioare , nu mai aveam putere sa ma  ridic.  Ramasesem singura , ma speria gandul acesta . Eram doar eu in acea camera , in acea casa.Dar ceea ce ma speria cel mai tare era ca nu aveam pe nimeni in care sa pot sa am incredere. Cineva care sa ma ajute , cineva de care pot sa ma prijin cand ceva ma loveste. Nu mai exista nimeni , eram doar eu  si gandurile mele sumbre.

Cand in sfarsit m am ridicat de pe podea , am luat cateva foi albe de pe birou si un pix si am inceput sa astern pe foi cuvinte si lacrimi.

"In ultima perioada am pierdut totul . De fapt , pe tot parcursul vietii nu am fost in stare sa pastrez ceva sau pe cineva pentru foarte mult timp . Acum cand ma uit in urma realizez ca am fost inconjurata de foarte multe persoane de-a lungul timpului. In ultimii 5 ani , apartamentul  mea a fost vizitat mereu de alte persoane care nu imi paraseau la sfarsitul zilei doar casa ci si viata . Se plictiseaua si plecau in cautare de ceva mult mai bun . Au fost doar simpli trecatori  prin viata mea, imi vizitau sufletul ca pe un oras nou. Considerau ca nu e suficient de interesant sa fie vazut si a doua oara si alegeau sa plece definitiv si sa nu se mai intoarca niciodata in locul acela . Unii mi-au luat cu ei o particica din inima, un suvenir , iar altii nu mi-au luat nimic , dar mi au lasat un gust amar . Fiecare om din viata mea a fost o lectie , fiecare a avut ceva sa ma invete. Am gustat cate putin din fiecare sentiment. Am stiut intordeauna cum sa mi dozez emotiile si cum sa raman in control , dar acum e ceva diferit , am simtit pentru prima data cea mai mare dezamagire , durere, pe care n am mai reusit s-o controlez si am ajuns in situatia in care sunt acum"