Ps:Mi-e dor!

Capitolul 2

"Prieten drag,

Astazi m-am rupt putin din programul meu obositor si incarcat si am facut o mica plimbare in parc. Am inghetat inca de cand am iesit afara dar asta nu m-a oprit sa continui . Pentru ca dorul de tine ma raneste mult mai tare decat adierea usoara de vant. M-am oprit pe o banca si .. am privit lumea ce trecea. Mereu ma intreb daca si ei iubesc pe cineva atat de mult, ma intreb daca si ei simt nevoie de a vorbi cu acea persoana la care le sta gandul nonstop. E asa ciudat.. Am avut impulsul de a lua telefonul si de ati texta cateva cuvinte dar m-am oprit cu gandul ca tu nu o sa-mi raspunzi si l-am sters.

Stiu ca tu nu simti nimic pentru mine , nu incetezi sa mi-o demonstrezi de cate ori vorbim , nici acum 2 luni cand am vorbit ultima data nu ai ezitat sa o faci. Inca ma lovesc acele cuvinte iar si iar de cate ori imi aduc aminte de ele.

Eu cred ca lucruri rele pe care le facem chiar se intorc impotriva noastra. De ce cred asta? Pentru ca ,drag prieten  , nu a trecut mult de cand fostul meu prieten m-a oprit pe strada si a incercat sa vorbeasca cu mine dar l-am respins. Si totusi nu s-a oprit mi-a trimis mesaje la care eu ii raspundeam atat de sec incat l-am indepartat de tot . Apoi s-a intamplat ca eu sa raman singura la 2:00 am afara . Trebuia sa fiu de 2 ore acasa si eram atat de departe de casa , imi era frica sa merg singura. Nici macar nu stiam ce sa fac. Toate fosnetele din jurul meu ma speriau , ramasesem singura pe strada aia pustie si paseam repede privind doar in pamant de frica. Iar apoi am primit mesajul care m-a salvat oarecum . Era EL , nici macar nu am ezitat cand l-am intrebat daca vine si el in locul in care ma aflam sa ma duca acasa . Bineinteles ca a facut-o . Si tot drumul am vorbit diferite chestii , era fericit , puteam sa simt asta .Cand am ajuns aproape de casa mea mi-a zis sa ma gandesc daca vreau sa ne impacam iar eu cu jumatate de gura i-am zis ca o sa ma gandesc desi stiam ca raspunsul meu va fi "NU" . A vrut sa ma sarute dar l-am respins , a oftat , mi-a aruncat un "Noapte buna!" si a plecat iar eu am stat si l-am privit cum se indeparteaza. Nu eram fericita deloc , mai degraba nervoasa. Ma enerva tare pentru ca eu chiar il iubisem candva dar nu a stiut sa aprecieze asta . Poate am sa-ti povestesc asta candva, drag prieten. Iar acum revenind la noi ma simt ,acum , in rolul acelui baiat . Simt cum e sa te simti atat de nasol pe pielea mea. Simt cum inima se rupe in mai multe bucatele de cate ori ma gandesc la tine. E gresit , e total gresit sa o mai fac . De ce nu accept ca trecutul e trecut? De ce continui sa cred? Cred prosteste in ziua aia care stiu ca nu va venii si totusi cred in ea. 

Doare atat de tare cand te vezi in fata unui zid urias care in momentul de fata e nepasarea ta si nu pot sa-l dobor in niciul fel . Am obosit sa tot incerc sa o fac. Am hotarat ca cel mai bine este sa-i intorc spatele si sa plec , dar in cealalta parte este un alt zid la fel de inalt , iubirea mea. Cu toate astea ma plimb intre cei doi pereti si incerc sa-i dobor dar de cate ori fac asta ei se apropie si mai tare de mine . Candva se vor apropia atat de tare incat ma vor zrobi .

Nu stiu , poate ca a fost total gresit sa il resping pe tipul acela numai de dragul tau , numai ca aveam speranta ca pot schimba ceva. Si el nu a fost singurul . M-am afundat in singuratatea asta care imi face rau numai din vina ta . Tuturor le-am zis ca nu mai vreau sa sufar din cauza iubirii desi o faceam chiar in momentul ala , dar zambeam . Nu-i nimic , eu nu am fost decat una din fetele pe care le-au sters de pe lista lor . Problemele de care m-ai facut sa uit de ele atunci cand le-am cunoscut , acum ma ajuta sa mai uit de tine . Dar acum nu le mai pot numi "probleme" ci pur si simplu "viitoare sperante". Vezi , prietene drag , cum se intoarce roata?Nici nu ai idee ce iti rezerva viitorul , nici nu ai idee!

Multe chipuri am vazut azi , in parc , dar nu am citit pe niciunul mai mare durere ca a mea. Mi-e frica sa continui in tunelul acesta intunecat , ghideaza-ma!

Ps:Mi-e dor! "