Tot ce ar fi trebuit sa stii

O noua viata.

Vestea că mă voi muta a ajuns la urechile tuturor foarte repede, dar nu îmi mai pasă, eram hotărâtă să încep un alt capitol al vieţii mele dedicat doar viitoarei mele meserii.

După ce beau cafeaua şi mănânc un corn cu vanilie, fac un duş şi repede merg la dulap să iau pe mine ce mi-a mai rămas, o pereche de pantaloni cu talie înalta negri şi o cămaşă cu nasturi, găsesc o pereche de pantofi pe care şi-a uitat-o mama când a plecat şi profit să îi iau în picioare, îmi fac o linie de tus, îmi aplic rimel, îmi pun un ruj roşu, iau geanta şi plec spre staţia de taxi lăsând în urmă o casă goală dar plină de amintiri, nimic nu mai era la fel odată cu pierderea memoriei mi-am pierdut încrederea în sine şi m-am schimbat enorm, chiar dacă amintirile mi-au revenit nu aş mai putea fi la fel, tot ce îmi doresc este să pot trece peste trecut şi să las amintirile cu Cezar în urmă, până la urmă era în combinaţii cu Clara, nici nu ştiu de ce mă mai gândeam la el.

Urc în Taxi şi spun adresa unui apartament pe care trebuia să merg să-l văd astăzi, dacă totul este aşa cum spune proprietarul şi cum arată în poze, am să mă mut acolo chiar astăzi.

Ajung la locul cu pricina, agentul imobiliar mă aştepta, după o lungă vizita prin toate cele 4 camere ale apartamentului am hotărât să îl cumpăr, era aşa cum îmi doream, imens şi pregătit pentru a fi decorat de mine, de când îmi recuperasem memoria aveam o nevoie asiduua de a modifica lucruri din viaţa mea care acum nu se mai potriveau cu noua mea gândire.

O sun pe mama să o anunţ că am reuşit să vând casa bunicilor şi de pe acei bani mi-am luat apartamentul despre care îi vorbisem, bucuroasă îmi spune că am făcut cel mai bun lucru deoarece ştie că dacă rămâneam să locuiesc în casa lor amintirile nu m-ar fi lăsat să fiu fericită, închid telefonul spunându-i mamei că o iubesc şi mă schimb în nişte haine mai vechi şi mă apuc de curăţenie şi de aşezat toate lucrurile la locul lor, fac un duş şi mă pun în pijama în timp ce un somn profund îmi cuprinde tot corpul.

A doua zi dimineaţă mă trezesc, mă spăl pe dinţi şi fac un duş, apă caldă din nou reuşeşte să îmi calmeze fiecare muşchi al corpului, îmi spăl părul şi îmi aplic o mască care miroase a cocos, era masca de păr de la Clara, de pe vremea când eram prietene, cele mai bune prietene, nici acum nu reuşesc să înţeleg cum o prietenie că a noastră poate pur şi simplu într-o zi să ia sfârşit din cauza unui băiat care nici măcar nu vrea o relaţie cu niciuna dintre noi, sau cel puţin asta mi-a spus mie.Mă îmbrac într-o fustă neagră şi o cămaşă albă, îmi fac veşnică linie de tus, rimel şi îmi aplic un luciu de buze cu piper care are un efect de mărire şi ies pe uşă pregătită să iau examenul cu cea mai mare nota, examenul consta într-un test grila la istorie, materia la care mă pricepeam cel mai bine, aşa că nu era o problemă pentru mine, iau un taxi şi în 5 minute ajung în faţa unei clădiri foarte mare pe care scria „Scoala de poliţie din Anglishtan" era o clădire care era construită într-un stil clasic, romantic aş putea spune, cu câteva geamuri foarte curate prin care se putea vedea cu uşurinţă interioriul sălilor de curs şi oamenii dinăuntru, în faţa mea avem o coadă uriaşă de adolescenţi care aşteptau să intre în sala de examen, mă pun în spatele unui băiat blond şi îmi aştept rândul. După câteva minute de admirat clădirea şi de analizat oamenii care erau în faţă şi în spatele meu, reuşesc să intru în sală, îmi prezint actul de identitate şi iau loc într-o bancă, iar o femeie de vârstă mijlocie ne împarte nişte foi albe urmate de foile de examen.

Citesc primele întrebări, nu era deloc greu, sau cel puţin asta credeam eu, privind în jurul meu în sala văd destule fete nedumerite şi oameni care şoptesc, nu îmi stătea în caracter să fac aşa ceva, aşa că după ce termin de scris toate răspunsurile mă ridic şi înmânez foaia de examen supraveghetorilor ce se aflau în sală, uitându-se la mine surprinşi pentru că terminasem prima lucrarea mă întreabă plini de curiozitate dacă sunt sigură că am terminat, le răspund că sunt foarte sigură şi mă îndrept spre uşa pentru a pleca.

Ies din sală şi mă aşez pe bancă în sala de aşteptare, lângă mine se aşază băiatul blond care se află înaintea mea la coadă de afară anterior, mă fixează cu privirea timo de vreo 15 minute după care spune: -Salut, eu sunt David, îmi pare bine!

Îi răspund că mă numesc Annabele şi că îmi pare bine şi mie, crezând că discuţia s-a sfârşit scot telefonul şi formez numărul lui Cezar dar nu apuc să sun pentru că pe ecran apare numele lui Robert, oare de ce mă sună? Nu îi era destul de clar că relaţia dintre noi doi nu o să funcţioneze niciodată? Îi ignor apelul dar nici nu îl sun pe Cezar amintindu-mi de întâmplarea de la înmormântarea bunicii mele, hm, ce nesimţiţi şi câtă neruşinare să se afişeze în halul ăla, nici măcar nu ştiu că mi-am recuperat memoria, sigur e mai bine să creadă în continuare asta.Îl întreb pe David dacă s-a descurcat la examen şi fericit îmi răspunde că „Da" şi că s-ar bucura dacă am fi colegi, apar rezultatele de la examen şi toţi ne îndreptăm spre afişier pentru a ne căuta numele pe liste, eram cap de lista între cei admişi, luasem examenul cu 10, din fericire şi David luase 9,60 aşa că dorinţa lui de a deveni colegi se adeverise. Le sun pe Gabrielle şi pe mama să le spun vestea cea mare.