The Eyse of the Moon

Capitolul 1 "Un nou inceput"

Soarele stralucea pe cer o zii ciudată pentru vremea din Anglia dar cred ca cerul se bucura pentru mine e o  zii specială voi pleca de la orfelinat în sfârșit am împlinit  18 ani sunt in acest orfelinat de 13 ani nu am fost adoptată de nimeni sunt o ciudată  majoritate oamenilor le e frica de mine de acea nu am fost adoptată  dar nu ma plâng  stiu ca e vina mea nu am fost chear așa cuminte am o problema cu nervi motiv pentru care am stat mai mult închisă într-o cameră de fiecare dată pentru că fugeam deseori în padure și tipam mă băteam cu toată lumea e normal trăind atât timp aici înconjurată de oameni ce nu dau nici măcar un cent pe tine devii sensibil și trebuie să îți descărci furia cel mai des mi se întâmplă când imi aduceam aminte de părinți mei nu am prea multe amintiri aveam doar 5 ani și asta doare sa nu îți amintești sarutul mamei, îmbrățișările tatei, poveștile, gadilatul, joaca si multe altele!

-Blood coboară acum cineva a venit sa te vadă! Striga directoarea orfelinatului era o femeie buna si rea era cam ciudată da ne înțelegem bine ma intreb cine o fi venit in 13 ani nu ma vizitat nimeni.

Cobor scările cu o geantă de voiaj pe umăr nu aveam foarte multe haine lenjerie intimă chestii pentru igiena doua perechi de bocanci una in picioare una in geanta pantaloni bluze toate negre nu purtam altă culoare ajung jos si erau doi bărbați înalți bine făcuți îmbrăcați la costum cu niste diplomate in mâna când ajung langa ei își intorc amândoi privirea spre mine si imi zambesc blând le zâmbesc si eu la rândul meu!

-Domnișoară Moon e o plăcere să vă întâlnesc în sfârșit! Spune unul dintre ei
-Cum adică in sfârșit? Intreb eu uitandu-ma prin ochelari de soare stramb la el

-Eu sunt avocatul bunicilor dumnevoastră pe care stiu ca nu iati cunoscut pentru ca au murit in același an cu părinții dumneavoastră putin mai devreme nu ne-am permis decat acun pentru ca aveți 18 ani! Spune acelasi cu un zâmbet trist
-Deci sa incep! Spune celalat avocat

Eu rămân puțin blocată dar domnul mai în vârstă îmi pune mâna pe umăr și îmi zâmbește îi dăruiesc și eu un mic zâmbet și pe urmă dau din cap în semn de Da.

-Părinți și bunici dumneavoastră vau lasat o avere enorma si o casă in Forks-Washington acolo aveti tot ce doriți si acolo veți continua. Si ultimul an de liceu trebuie doar sa semnați actele si noi va vom însoți la aeroport și cand veti ateriza va va astepta o prietenă a bunici dumneavoastră va asigur totul va fii bine ! Spune avocatul ca cred ca era a parintilor mei

-Ok pai atuncii sa semnăm și să plecam vetii avea un drum lung! Spune celălalt

Eu pur și simplu nu stiam ce sa zic nu miai cunoscut bunici nici parinti prea bine și nu știu cum sa ajuns să am o avere ma gandeam ca o sa plec de la orfelinat si ma voi angaja intrun bar si voi murii singură dar iată că nu e așa!

-Bine atunci sa semnam ! Spun eu încercând să nu par prea uimită de situație

Am semnat totul miam loat la revedere de la bucaterese de la Mela directoarea și am pornit am ajuns la aeroport iam salutat pe Ian si Chris se pare ca erau tata si fiu miau zis ca o sa ma contacteze in legatura cu restul averi am urcat in avion ma uitam cum decolam asta e un nou inceput ma așteaptă!