Unsprezece ani au trecut de când Avery și Colton s-au întâlnit, construindu-și o viață doar a lor, împreună cu cei doi copii, bazată pe încredere și iubire. Dar când secrete adânc îngropate încep să iasă la iveală, iar îndoiala și miile de întrebăr...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Durere.
Îmi doream să fi spus că era doar mintea mea care abera, dar eram conștient de tot ceea ce se întâmpla.
Îmi aducea aminte de momentul în care am căzut din căsuța construită în copac. Jace nu a fost destul de rapid încât să mă prindă, așa că mi-am rupt doua coaste și femurul, iar Colton i-a rupt nasul lui Jace. Am crezut că aceea este durere adevărată, dar nu se compara cu ceea ce simțeam acum.
Îmi simțeam pielea cum îmi este jupuită, cum tot trupul îmi este cuprins de flăcări.
Apoi ca și cum aș fi fost lovit de un tren.
Corpul a început să-mi tremure incontrolabil și m-am găsit ascultându-mi țipetele și zbieretele de durere. Am încercat să mă opresc din tremurat, să îndepărtez durerea, dar parcă era tot mai rău. Imposibil de suportat.
Era o presiune care continua să crească în corpul meu, începând de la creștetul capului până în vârful picioarelor. Propria mea piele mă sufoca, era prea strânsă pe mine.
Țipetele din cameră s-au intensificat și am putut să jur că mi-am auzit numele strigat de cineva.
Am simțit cum ceva s-a rupt înăuntrul meu, durerea făcându-mi corpul să mi se schimonosească. Pieptul mi s-a contractat dureros și abia atunci am realizat faptul că nu mai luasem o gură de aer de minute bune.
Din nou, am simțit cum mi se frâng oasele, de data aceasta undeva la picioare, de parcă mi-ar fi smuls cineva picioarele de la genunchi în jos. Vedeam totul în ceață, deși încercam din răsputeri să-mi limpezesc ochii. Tot ce voiam în acel moment era să o văd pe Avery, să-mi spună că totul avea să fie bine.
Simțeam că mă mișc. Nu știam cum, dar am simțit vântul care-mi biciuia pielea încinsă în timp ce și mai multe pocnituri m-au făcut să-mi simt corpul strâmbându-se în cele mai nefirești poziții. Printre țipetele mele se auzeau sunete ca niște pocnete. Mi se frângeau toate oasele, iar durerea era de nedescris.
Îmi era frică.
Zbieretele au continuat să penetreze liniștea văzduhului acelei nopți, când dintr-o dată, am simțit schimbarea bruscă a aerului din jurul meu. Era mai rece iar mirosul de pădure și iarbă proaspătă mi-a invadat nările mai puternic ca niciodată. M-am simțit lăsat pe jos, iarba culcându-se la pământ din cauza greutății mele, dar tot simțeam că eram prins într-un infern în care eram rupt în bucățele.
Corpul era gata să-mi cedeze. Cu fiecare secundă, presiunea din corp creștea, încercând să-mi străpungă pielea. Mă miram cum nu eram deja bucățele.
— Liam, lasă-l să iasă.
Ce să las să iasă, Colton? Voiam să vorbesc cu el, dar cuvintele mi s-au transformat într-un țipăt sfâșietor. Voiam doar să se oprească, să oprească cineva toată durerea. Respirația mi s-a curmat când am scos din nou un țipăt de durere. Tot trupul meu se rupea în jumătate. Presiunea pe care o simțeam a crecut atât de mult, încât a mi-a străpuns pielea, făcându-și loc.
