That Love I Can't Return

Capitolul 28: Numărul 13

CAPITOLUL 28: ,,Numărul 13"

— Sarah... Sarah!

Ea se ridică din pat confuză, cu ochii roși.

— Am ajuns, ai avut un coșmar?

— Da, cred că am făcut accident de mașina, nu vedeam nimic.

— Păi, ai ochii cam roși.

— Aoleu, m-am speriat ca dracu'!

Tyler se mută pe locul din spate și își pune brațul în jurul umerilor ei.

— Ne îmbrăcăm, ne dăm cu un parfum că mirosim a de toate și urcăm până la etajul trei cu bagajele, îți fac cunoștință cu mama și în maxim o săptămâna suntem înapoi în San Francisco, Ok?

— Dapi.

S-au îmbrăcat până au arătat și ei a oameni, iar mai apoi, au împachetat și s-au dus la ușa cu numărul 13 a blocului de vis-a-vis de mașina lor.

Tyler a intrat hotărât, unde a dat de sora lui care a țipat surprinsă, aruncându-se cu toată greutatea pe fratele ei, care a ridicat-o și a aruncat-o de vreo trei ori în sus înainte să o coboare.

În câteva secunde apare și mama lui în capul holului și își aruncă clătita din tigaie, scoțând aproape același sunet ca al fiicei sale.

— Tyler, ce faci aici???

— Mi-a fost dor de tine.

— Și mie mult.

— Mi-o prezinți și mie pe domnișoara? spune doamna Peterson analizând-o pe Sarah.

— Mamă, ea e Sarah Legrand, iubita mea.

— Îmi pare bine, Sarah. Ești o fată foarte frumoasă!

— Mulțumesc frumos! Și mie îmi pare bine, abia așteptam să vă cunosc.

— Dar Tyler, Venus unde este? spune ea, ignorând ce a spus Sarah.

— Probabil în San Francisco.

— Ah, probabil vă e foame, poftiți la masă.

Tyler și Sarah s-au îndreptat în același timp spre bucătărie, ciocnindu-se ușor, însă el s-a dat într-o parte și i-a făcut semn lui Sarah să intre.

S-au așezat la masă, iar Sarah pentru prima dată în viață avea emoții. Se gândea cum să nu înfulece acea clătită de parcă nu a mâncat toată ziua... și chiar așa era. Toate cele trei priviri de la masă erau ațintite asupra ei. Încă se gândea dacă ar fi bine să ceară o furculiță... dar ar părea o mironosiță care s-a născut cu tacâmurile așezate ca la restaurantele scumpe... să o ia cu mâna? Nu, ar fi prea de prost gust dacă din întâmplare ciocolata aceea buclucașă s-ar vărsa în poala ei și și-ar pune amprentele și în jurul buzelor... hmm...

— Puteți să îmi arătați, vă rog frumos, unde este toa.. baia?

Pe Tyler l-a bufnit râsul chiar dacă Sarah era roșie toată și nu știa încotro s-o apuce de rușine.

— Sigur, drăguțo! Vino după mine!

A intrat în baie și s-a dus în fața oglinzii unde și-a limpezit fața și a încercat să se motiveze singură:

,,Tu ești Sarah Legrand! Ai fost născută într-un amărât de sat în apropierea Texasului înconjurată de vaci și tauri care cu siguranță se masturbau când te vedeau venind! Tu poți! Nu o să te faci de râs! Cine ești tu? Sarah Legrand! Fondatoarea Tyrah! Fata care a distrus două mașini scumpe și care poate pune orice băiat la punct, inclusiv pe prăpăditul de Tyler!"

Cum a terminat propoziția Tyler a intrat.

— Ce faci, Sarah? Vorbeai cu mine? întreabă el holbându-se la reflexia obsesivă a lui Sarah în oglindă.

— Nu! Adică da! Adică nu! Dar tu ce căcat cauți aici? Poate zice mă-ta că îi violez comoara. Pleacă!

Tyler se apropia ușor, puțin speriat, de ea hlizindu-se.

— Tyler, pleacă acum! Aoleu mama ta știe că ești aici??

— Da, am zis că vin să te verific.

— Căcat au trecut deja trei minute de când ești aici, dacă zice mama ta că îți fac oral! Nu poate să știe că fac așa ceva! Poate ar trebui să o fac să creadă că nu ești aici! Dar cum dracu'??? A!!

Sarah a alergat spre ușă a ciocănit cu putere, asigurându-se că mama lui aude și a țipat și mai tare:

— Ocupat!

După câteva secunde se aude un al doilea ciocănit în aceeași ușă, iar doamna Peterson intră.

— De ce ați ciocănit dacă erați înăuntru?

— Nu noi am ciocănit! Cred că era vecinul! Probabil se aude de sus! se apără Sarah.

— A, bine copii, aveți grijă, spune ea și se uită spre Tyler.

Sarah se întoarce spre oglindă și își dă trei palme peste frunte, zicând:

— Fuck! Fuck! Fuck!

— Imediat dacă vrei... adaugă Tyler cu mâna pe catarama curelei.

Sarah scoate un sunet lung ce nu poate fi tradus sau reprodus și iese total crispată și rușinată din baie.

A ajuns la masă unde a fost plăcut surprinsă să vadă că la masă se află doar sora lui Tyler.

Înfulecă o clătită dintr-o singură înghițitură și se uită nervoasă în gol.

— Tu cum poți să înghiți ceva așa lung? întreabă fetița cu o voce inocentă.

Sarah se întoarce spre ea și scuipă clătita într-un șervețel, mult mai rușinată. Se ridică de la masă și pleacă fără să spună nimic.

Iese pe hol și dă de Tyler care vrea să o ia în brațe, dar ea zice răstit:

— Du-mă în cameră! Acum!

Sarah îl urmează pe Tyler până în camera din capătul holului și cum intră, se aruncă direct în patul dublu ce ocupa aproape toată camera.

— Fuuuuuuuuuuck! strigă ea într-o pernă.

Tyler râde silențios ca să nu își verse nervii pe el.

— Cine a avut ideea asta atât de proastă să venim aici?

— Păi...

— Nici să nu te gândești să răspunzi!

S-a aruncat în pat lângă ea și și-a așezat mâna pe talia ei, începând să o pupe pe cap.

— Te rog să nu îi spui că din vina mea s-a înecat mașina...

— Stai liniștită, o să îi zic că respiră bine-mersi în garajul tatălui tău.

Cei doi au râs și Sarah și-a ridicat capul pentru a se uita la Tyler. Acesta o ațintea cu privirea, pupilele lui mărindu-se și micșorându-se incontrolabil. Se uita profund la ea, era fericit, mândru, norocos.

— Ce faci? îl întreabă Sarah.

— Te iubesc.

În colțul gurii i-a răsărit un zâmbet, mai profund decât luna și mai arzător decât soarele. Emana și agonie și extaz, și siguranță și frică, și dragoste și ură. Nu o ură rea cu care îl privești pe omul care îți face rău. Îl privea cu ura ei atipică,bună, ura de ,,te-aș vrea acum, dar nu pot".