Ingerul Iadului - In Curs De Editare

Capitolul 1

Dimineata

Imi suna alarma de la telefon.
Ma trezesc cu greu pentru prima zi la noul liceu. Ma ridic din pat cu directia baii pentru a-mi face rutina de dimineata.

"Iubesc" scoala.

Ma imbrac cu o pereche de blugi negri, o camasa bleu marin, tenesi albastri si jacheta neagra.

Imi i-au telefonul si il sun pe prietenul meu de-o viata, Dakota.

Convorbire telefonica.

-Neata frate, esti gata? Trebuie sa mergem la liceu. Ii zic eu.

-Neata, da in 5 minute sunt la tine. Imi spune Dake cu o voce somnoroasa.

-Bine, te astept.

Ma duc in bucatarie si imi fac micul de jun. Omleta mea speciala si desigur o cafea delicioasa.
Dupa ce termin de mancat, dau sa inchid frigiderul si apare Dake.
S-a teleportat iar, si desigur m-am speriat un pic. UN PIC MAI MULT!!!

-Sa nu mai faci asta daca ti la viata ta! Ii spun eu incercand sa fiu serios.

-Gata frate, scuza-ma ca te-am speriat, nu stiam ca tipi ca o fetita. Zice Dake razand. Numai sa vezi ce fata ai facut.

- Idiotenie intruchipata. Spun si eu incepand sa rad. Hai sa mergem o data la liceul ala nenorocit.

Ne-am incaltat si am inceput sa vorbim.

-Am vorbit cu Luci si vrea sa mergem in vizita, nu am mai trecut de mult pe la el, plus, a zis ca are o misiune pentru noi. Incepe Dake sa spuna.

-Bine, ce nu as face pentru prietenul meu? Dupa trebuie sa mergem sa vad ce mai face pe acolo Jack. Zic eu afisand un zambet viclean.

-Da, dar numai dupa ziua asta plictisitoare.

Am mai mers putin si am ajuns.

Nu intru bine in liceu ca deja da cineva peste mine. Si-a scapat cartile fin mana, era o fata.

Din prespectiva lu Ramon

-Ai grija pe unde mergi. Ii spun ajutand-o sa le ridice.

Cand imi ridic capul vad un inger de fata in fata mea. E superba, are parul roscat,ochi verzi ca niste smaralde, forme apetisante, deja ma holbez la ea.

- S-scuze, n-nu am vrut, multumesc. Zice ea, soptind timida.

-Nu are nimic. Ne mai vedem...

Si asa plec de langa ea cu un aer misterios.
Toata lumea s-a uitat la asta. Nu imi plac oamenii astia.

Din prespectiva ei.

Ce neatenta sunt!
Trebuie sa dau mereu peste cineva.

Cand mi-am ridicat capul si l-am vazut am inceput sa rosesc. Avea parul negru lung si usor rasfirat iar ochii aceia in care te pierzi. Ma holbam la el pana cand am spart tacerea, si cum eram deja rusinata mi-am cerut scuze.
A zis ca ne vom mai vedea iar dupa mi-a afisat un zambet.
Bravo Angel, Bravo.

Din prespectiva lui Ramon

Nu pot sa cred ca iar simt acei fluturi trimisi de moarte inca odata. Iubesc sentimentu dar, in acelasi timp il urasc.
Sentimentul acela este dragostea. Sentimentul care aduce placere, iubire si incredere dar si suferinta, ura si sinucidere pura.
Se pare ca si pietrele au sentimente.

Flashback

Sunt in drum spre Rosset.

Abia astept sa ma duc sa ii dau micul cadou pregatit pentru aniversarea noastra de un an.
Un lantisor mostenit de la mama. Este unul din argint, iar pandandivul este o piatra cu ametist inchis, plus alte pietricele pentru chakre si onix.

Cand ajung la ea nu mai bat la usa si intru silentios sa ii fac o surpriza.
Nici nu ajung sa ma descalt si aud niste gemete venind din camera ei.

Fug repede cu buchetul de trandafiri rosi si cutiuta la ea in camera.
Si ce sa vezi?!

Ea facea dragoste cu dusmanul meu de moarte, Zack.

Am scapat buchetul de trandafiri pe jos.
Cu lacrimi in ochi,cu ura si dispret am inceput sa tip la ea,

-Tu! TU! parasuta naibi! vin la tine si te culci fix cu aceasta persoana la care ma asteptam cel mai putin?!
Nici nu ma mira faptul ca ai uitat de azi.
Si eu care te-am iubit. Spun asta si imi scapa cateva injuraturi printre lacrimi.

-Ramon! Nu e cea ce pare! Spune ea incercand sa se scoata din belea

- Deci sunt si chior pe deasupra, nu? Nu mai vreau sa te vad in viata mea! Si daca e sa ne intalnim dinnou, te omor cu mana mea!

Si plec acasa, nu inainte sa arunc cu florile in ei.

Cu inima franta, imi i-au toata bautura si va dati seama ca m-am imbatat. ideea mea geniala de a distruge casa, a aparut dupa ce am stat cateva ore si m-am calmat.

Cu toate astea, ma voi muta in Japonia.

End of flashback

Din prespectiva autoarei.

Ramon era nervos ca si-a amintit acele clipe dureriase. Se gandea la cat de mult a putut sa tina la Rosset, si modul in care l-a tradat.

S-a sunat de intrare iar cei doi prieteni s-au dus dupa carti.
Erau in clasa a12-a B.

Cand acestia intrara, aparuse si dirigintele.

-Buna ziua, astazi incepe un nou an de liceu, destul de greu, iar de asemenea avem un nou elev.
Te rog sa vii in fata clasei si sa te prezinti.

-Ma numesc Ramon, am 18 ani si sunt nou in acest oras.

-Bun, acum te rog sa te muti impreuna cu Angel. Imi spune dirigintele intinzand mana catre acea fata de care m-am ciocnit.

................