Diabolik Lovers Yaoi Volumul I ( Finalizat )// In curs de editare//

Capitolul 2

                 Programul poate fi vizionat de copii in varsta de pana la 15 ani numai cu acordul sau impreuna cu parintii ori familia .

                Genul programului : Comedie

                Atentie : Programul poate contine scene ce va pot afecta emotional

               Salutare obsedatelor/ilor de yaoi, aici este Capitolul 2, nu-mi vine sa cred ca am postat Next-ul după doar 2 zile, ma simt asa mandra de mine, prea bine, deci Lectura plăcută

             Yui pov:

           Îmi fag griji pentru Ayato-Kun, la masa nu s-a vorbit decât despre ce putea sa i se fi întâmplat.   

               După ce am terminat de mâncat m-am dus direct la pricinuit, am bătut la ușă, nimic, am băut a doua oara, tot nimic, mi-am-am hotărât sa intru.

         Am pașit in lacașul de cult al celui mai mare sadicism din lume... camera lui este destul de spațioasă, deși cam goala, fata în fata cu ușa are un pat mare, lângă care are o fereastra, iar intr-un colt mai îndepărtat le peretele opus are un dulap și un birou, iar pe podea un covor pătrat cu un model cu flori, cred, nu știu cum poate avea el asa ceva în camera, iar langa dulap se afla neuitata lui Fecioara de fier. Camera era goala, dar imediat mi-a atras atenția mormanul de pe pat acoperit cu plapuma.

           -Um... Ayato-kun...

           -Pleacă dracului!

           - Ayato-kun, vreu doar sa știu ce ai pățit.

           - Nu e treaba ta, asa ca după-te racului!

           - Ayato-kun, ai nevoie sa vorbesti cu cineva despre ce ai pățit!

            Am încercat sa dau la o parte plapuma, dar Ayato-kun o ținea strâns, am încercat o data, am încercat a doua oara, dar tot o ținea la fel de strâns

           - Ayato-kun, nu o sa poți sa te ascunzi acolo mereu!

          Am încercat din nou, dar de data aceasta, Ayato-kun a dat plapumă la o parte și m-a tras lângă el în pat. Durea, dar era și moale și cald dar și foarte rece, am stat asa câteva minute pana se hotărăște sa ma lămurească și pe mine

         -Lasă-mă sa stau asa câteva minute. Tu... ești asa de calda...

          - Ayato-kun...

          Am stat asa în pieptul lui câtva timp bun fără sa vorbesc, pana când se gândește sa spargă tăcerea.

           - De ce ți morțiș sa-ți spun?

            - Ayato-kun... Eu...pentru ca țin mult la tine....

            -Asa deci... atunci cred ca îți voi spune, dar cu o condiție

            -Huh...

             - Vreau să-mi aduci o cutie mare cu înghețată!

             - Înghețată?! Dar, Ayato-kun, tu nu ai mâncat nimic, și o sa te strici la stomac.

            - Du-te și adu-mi înghețata!

           Pana la urma am fost de acord sa ma duc sa-i aduc înghețata, în drum spre scări nu am întâlnit pe nimeni, dar când am coborât prima treapta o mana puternica ma tras într-o camera apropiata. Acel cineva mi-a pus mana la gura astfel încât sa nu tip și cu cealaltă mana îmi ținea strâns mâinile astfel încât să nu fug sau sa ma mișc, iar o voce cunoscuta mi-a spus: