Boku No Hero Academia fantasy

Mutarea

In sfarsit masina opreste in fata unei vile bleo pal, noa mea casa, din care iese Sebastian( butlerul meu) ca sa ma intampine.

Dupa ce fac cunostinta cu toti angajatii vilei si cu unii vecini, decid sa fac o plimbare pana in centrul orasului, vila mea fiind la margine langa padure.

Plimbandu-ma pe strazile aglomerate, fiind Duminica, unii pietoni impingandu-se ca sa ajunga intr-un loc in care s-au adunat mai multe persoane si striga ingrozite.

Curioasa si plictisita, ma indrept usor catre acel loc intre 2 blocuri, facandu-mi loc cu coatele printre oamenii inspaimantati.

Se pare ca un Super Villan(raufacator cu cork), are de gand sa-l provoace pe All Might la lupta , luand ostatic un pusti de maxim 10 ani. All Might ne fiind aici inca.

{Asta este lupta murdara~}

Gandesc eu.
Acesta vazu multimea si arunca cu mini grenade spre noi.
Eu, fiind deja pregatita, fac un scut imens gen bariera intre el si noi.

Lumea incepe sa se agite mai mult, nestiind cine a facut bariera.

Nedumerit, villanul scaneaza mutimea in cautarea unui presupus oponent.

Eu, avand capul acoperit de o sapca si gluga de la hanorac, fac un pas in spate, proptindu-mi piciorul in pamant pentru o secunda, si sarind 7 metrii in aer, venind in viteza spre villan, propulsand-ul la 5 metrii distanta, aterizand pe 2 masini, strivindule.

Eu, aterizand in picioare ca o pisica(ceea ce este defapt invers), imi pun mainile in buzunare si iau o mina plictisita.

Multimea incepe sa tipe fericita, si sa murmure, intrebandu-se cine sunt eu.

Villanul se ridica si vine in viteza spre mine, incercand sa ma strapunga cu o lama facuta din muschi de copac.

Eu, prevazand locul in care va ataca, fac un camp de forta, cel propulseaza cativa pasi inapoi.

Fiind deja plictisita, si vrand sa-l termin pe nenorocit, imi fac cele 8 tentacule negre si ascutite sa-mi iasa din spate si sa se lungeasc pana la el, apucand-ul si tanand-ul la pamant si 1 dintre tentacule luand cu grija copilul si aducand-ul langa mine.

Imi retrag tentaculele si creez lanturi din umbre care sa-l tina jos pe villan pana cand ajung eroii.

Luand copilul in brate, sar si dezactivez bariera care ii tinea pe oameni in siguranta, luand copilul si punandul jos cu grija langa parintii sai, acesti spunand " Iti multumim!".

Astept linistita pana eroii apar, si ma fac nevazuta intr-un nor de fum, acestia strigand in urma mea.

Teleportata fiind in noua mea camera din vila, ma schimb in pijamale si ma bag in pat.