Pâna la urma ,dragostea esti tu...

Capitolul I

    -Astazi la orfelinatul de stat, au fost donati 500.000 de lire sterline din partea business-man-ului Nicholas King. Proprietara si educatorii orfelinatului au ramas foarte entuziasmati de fapta minunata din partea acestui om, subliniind ca nu au mai crezut ca au mai ramas astfel de oameni si sunt foarte multumiti ca i-au facut pe copii cu mult mai bucurosi...
Acestea au fost stirile zilei. La revedere.
   -Hey, Sam!
   -Ce e, James?
   -Eroul Londrei s-a ivit la stiri din nou.
   -De ce erou vorbesti?
   -Pai cum de ce erou?! Nicholas King! A donat din nou bani pentru copii nevoiasi. Sunt foarte mindru ca are grija de mica noastra generatie.
   -Da , ce om de valoare... O parte a venitului sau isi o-mparte cu poporul. E foarte generos.
                                  ...
    K.G. company. Marti, ora 04:30 p.m.
  -Domnule King. Oliver Wilson a venit in privinta cladirii pe care vrea sa o ia in arenda.
   -Parca ti-am spus sa nu-l mai primesti.
   -Domnule King, insista in mod violent.
   -Ahh!! Spunei sa vina...
...
  -Domnule King, bucuros sa va vad din nou. Deja stiti ce doresc si as vrea ca totusi sa luati in consideratie si----
  -Hey ,Oliver. Chiar nu intelegi din prima? Daca nu-ti iese afacerea ,na-i decit sa cauti pe alt prost de cap ca tine si sa-l conduci cum vreai tu , cu tot cu arenda ta.
  -De ce chiar asa brutal, Domnule King? V-am rugat frumos si---
  -Da , m-ai rugat frumos ,dar crezi ca chiar sunt asa de naiv. Imi dau seama de ce anume vreai cladirea mea. Sunt un om de succes si vreai sa te folosesti de mine.
  -Pai, nu---
  -Pai, te-as ruga sa pleci si sa nu mai vii!! Nu-ti voi da nimic!!!
  -Pun pariu ca aveti multi dusmani , Domnule King.
...
-,, Idiot..."
  Kate!
  -Da ,domnule King ?
  -Mai avem ceva de discutat pe azi?
  -Nu
  -Bine . Pune pe mine in plan schita cladirii lui Ben Hardie si afacerea lui Joseph Stan.
  -Am inteles. Dumnevoastra deja plecati?
  -Da , a fost o zi incarcata si ar fi bine sa plec. Mine din nou la munca.
  -Da, dar a-ti citit scrisoarea mea?
  -Hah... Da. Kate de cite ori sa-ti spun? Intre noi nu poate fi nimic. Eu am viata mea si tu ai viata ta. Ai inteles?
  -Si..sigur...
  -Hai terog nu plinge. Nu-mi place cind fetele au depresie din pricina mea.
  -Pur si simplu ma doare...
  -Mie pur si simplu nu-mi pasa... Trebuie sa scapi de aceste sentimente. Sunt emotii simple si copilaresti. Mine sa te vad cu zimbetul pe fata. Clar?
  -D..da...
  -Deci, ne vedem mine.
  Hmm, credeti e prea rece cu toti? Astfel era Nicholas King- un om serios de afaceri, care era o autoritate puternica ,dar in sentimentul de dragoste nu se egala macar cu particula de praf. Se simtea distrus inca de la situatia cind fosta lui l-a inselat in propria casa. Vreti sa spuneti ca viata lui e cum te-ai scalda in diamante. Fizic poate da, dar moral nici de cum. Ambii parinti ii murisera: mama la nastere, iar tatal sau cind Nicholas avea 17 ani. Dupa ce terminase scoala , el decise sa continuie job-ul tatalui sau si aceasta chiar ii reusise. Pe linga afaceri, se ocupa de donatii si de aceea el era admirat de popor ,dar si dusmani nu erau putini. Prin caracterul sau rece , Nicholas  dovedise sa se ia la harta cu multi ,,colegi" de afaceri, dar nimeni nu-l da din drum. Din furtuna sufleteasca ,din cauza  mortii parintilor, reusise sa iasa, afaceria mergea ,insa iubirea nu. Inima lui se simtea singuratica. Venea acasa si nimeni nu-l intilnea cu imbratisari calde si cu o expresie calda ,,Salut, scumpule , cum azi la tine?!" Dupa cum am mai spus, a avut el o iubita ,care a trait in casnicie legitima 2 ani ,insa mai apoi il inselase si nu putuse sa o ierte. De atunci, Nicholas e mai atent cu alegerea , atit de atent ca la ai sai 24 de ani inca nu-si gasise pereche. Poate inca inima nu putea gasi? Cine stie? Vorbind de aspectul sau fizic, Nicholas era un tip destul de dragut: inalt, parul sau castaniu ii cadea elegant pe frunte, ochii negri si adinci ,insa zimbetul cald si dragut. In fiecare zi, Nicholas nu-si pierdea nadejdea si spera ca intr-o zi o va gasi pe aleasa sa.
                                  ...
    Late cafè, marti ,ora 4:50 p.m.
-Numarul 28!!!
...
-Multumesc.
-Serviti cu placere.
-Emma!
-Ce e?
-Urgent trebuie sa plec , terog numai nu te supara. Terog ,terog ,terog!
-Ah! Emily glumesti???Azi e o zi atit de incarcata si vreai sa ma lasi?
-Dar, am un eveniment atit de important. Dan in sfirsit ma invitat la o plimbare si nu am cum sa nu plec.
-Ah! Chiar nu observi ca el te foloseste si tu chiar asa cazi in minele lui?
-...? Ma scuzi ca nu sunt asa de singuratica ca tine la 23 de ani!!
-...! Du-te pina nu m-am razgindit.
-Aa!!! Emma, esti super.
-,,Vrajitoarea" stie?
-Sigur! Ce crezi ca sunt inmortala?
-Ha -ha ! Bine pleaca la ,,plimbarea" ta
Hey! Nu ironiza, Dan nu e asa cum crezi!
-Da,da. Du-te pina nu intirzii.
-Miss Emma! De cite ori sa-ti spun , aici ai venit sa lucrezi nu sa votbesti!
-Da Mrs Dillon ,am inteles...
   O zi ordinara in cafeneaua ,,Late" unde lucra o simpla fata Emma Clark. Ei ii venea si mai greu in viata, caci din depresie reusise sa iasa la ai sai 20 de ani, cauza fiind moartea parintilor sai la 16 ani.Nu putea trai fericit si doar statea in casa ei. Scoala mai ca nu frecventa si pina la urma a fost exmatriculata. La 18 ani, reusise sa preia un loc de munca la aceasta cafenea. Din rude o mai avea pe matusa ei care traia in America. Nu vroia sa plece acolo, cu toate ca matusa o rugase. Pina la 18 ani a fost ajutata de matusa, insa bucuria fetei nu o mai intorcea cu nimic. Acum se simtea mai bine ,dar oricum inima ii era pustie. Nu avea nici Emma o persoana iubita si permanent se gindea la un tip ideal, dar nimeni dintre cei pe care ii vedea nu era perfect pentru ea.
   Ziua de munca lui Nicholas se terminase si era gata sa plece cind telefonul ii incepe sa sune. Era prietenul lui cel mai bun- Justin Store.
-Hey, Justin!
-Hey, Nick, ce planuri pe azi?
-Cam nici un plan, plec acasa.
-Nu! Plecam la o cafenea. O sa te mai relaxezi si---
-Iarasi e un plan de a-mi gasi o pereche?
-Emm...nu! Ti-am spus ca nu o mai fac...
-Esti sigur? Acum simt ca anume cu aceasta vreai sa te ocupi.
  -Ahh! Nick nimic nu ascunzi de tine! Hai la cafenea. Stiu un loc minunat si sunt sigur ca vei pune ochi pe una.
  -Sa stii ca plec numai pentru ca sa iau o cafea. Promit ca planul tau va esua.
  -Nick, promit ca nu vei fi corect. Hai ca vin cu masina.
Nicholas puse receptor si rise sub mustati de naivitatea prietenui sau. De cite ori Justin se straduia sa-i gaseasca pereche ,insa nu reusia. Nicholas era prea tare sau nimeni nu era potrivit pentru el.
   In acelasi timp, Emma lucra din greu la cafenea . Erau multi oameni si era numai doua fete. Prietena ei Emily plecase la ,,plimbarea" cea stupida. Astfel Emma credea, cauza fiind Dan sau doar Emma avea iluziile sale.
  -Emma, poti sa iai comanda de la masa ceea , nu reusesc.
-Sigur.
Era o zi destul de grea,iar fata visa ca mai repede sa ajunga acasa.
  Peste citeva minute intrase si Nicholas cu Justin. Se asezase la o masa si Justin incepuse planul sau de ai gasi pereche lui Nicholas.
  -Hey ,Nick . Chiar nimeni de aici?
  -Justin, chiar crezi ca asa e usor sa-mi aleg o fata? Poate aici sunt multe cu perechi
  -Sa stii daca nu intervin eu, pai asa si vei ramine singur si poate la 50 de ani iti va merge.
  -Justin, nu ma---
  -Doriti sa luati comanda? Intrebase colega lui Emma pe baieti.
  -Da ,doua cafele va rog .
  -In 5 min va fi gata. Numarul dumnevoastra.
Baietii din nou intervenira la discutia lor cind colo se auzise un zgomot de vesela stricata. Emma, fiind obosita scapase talerul cu cafele. Toata lumea puse ochii pe ea si Nicholas la fel. Emma era disperata nu stia ce sa faca. Nicholas se apropiase de ea si incepu sa o ajute sa stringa ramasitele.
  -Lasati ca fac eu.
-Doar te ajut. Nu vreau ca aceste mini mici si fragede sa aiba vrio zgiriitura.
Emma se uitase la el si ii vazuse doar zimbetul ce facea inima pe neprins de veste sa bata.,,Emma, ce-i cu tine? E un necunoscut!" Fata se reintoarse din nou la vesela stricata si iata ca Mrs Dillon vine spre Emma ,de parca infocata. Nu stiu ce avea femeia ceea cu Emma ,dar o ura mult de la un timp oarecare.
  -Miss Clark! Ce-i aceasta si inca asa un oaspete pui sa te ajute. Nerusinat-o!!!
Toata lumea se uitau la ei si Emma de rusine incepu chiar putin sa plinga. Nicholas observase si ii luase apararea.
  -Doar niste cesti a stricat si trebuie asa reactie? In privinta mea, ea nu m-a pus ci singur am decis sa o ajut. Trebuie sa fiti mai moale, astfel nu e greu sa fii in centrul urii.
-Ma scuzati, Domnule King, dar---
  -Dar mai mult nu vreau sa va comportati asa cu ea. O sa vin mai des sa vad cum va comportati cu aceasta domnisoara.
-Sigur...
Mrs Dillon se iritase si plecase,iar Emma se uita in ochii ,,eroului" cu o fericire inlacrimata.
  -Multumesc...
  -Ma numesc Nick,tu?
  -E..Emma si multumesc mult.
  -Nu-mi multumi, doar asa a fost mai corect . Sper sa ne mai vedem.
  -D..da . Pai daca veniti mai des.
Nicholas ii zimbi si plecase la masa sa. Emma il mai privi putin si plecase sa lucreze mai departe.
  -Cineva si-a gasit perechea mult dorita.
-Nu vorbi prostii. Doar am avrut sa o ajut.
    In drum spre casa, Justin tot il intreba de Emma,insa Nicholas trecea peste aceste intrebari. Cind ajunse acasa, Nicholas se gindea numai la Emma.
    ,,De ce s-a blocat in mintea mea?
       Cine esti tu, Emma...?"