Pâna la urma ,dragostea esti tu...

Capitolul VI

  Peste ceva timp, ambii ajunsera acasa. Emma intrase si a ramas cu gura cascata. Casa era intradevar una eleganta si frumoasa. Peretii albi in stil de marmura , ferestrele largi deschideau privelistea la o terasa minunata de unde puteai admira curtea atragatoare a casii. Scarile stilate cu marmura bej si design-ul etajului doi erau nuanta deosebita , caci accentuau personalitatea enigmatica a stapinului . Nick vazind-o mirata, venise din urma si o cuprinse , sarutind-o. Emma se sfiase de parca experimenta primul sarut. Deja nu era primul ,insa pe linga el , fata nu-si putea controla emotiile. In timp ce o cuprindea , Nick o acaparase cu intrebarile provocatoare.
-Dupa cum vad, ti-a placut casa mea .
-Da e ceva special. Pentru prima data vad asa bogatii.
-Da ,insa apartine totul parintelui meu. Eu doar am facut niste schimbari. Am decis sa pastrez casa, in memoria tatalui meu. M-a invatat multe si mi-a oferit cea mai frumoasa iubire parinteasca.
Emma se intoarse la Nick si il mingâiase pe obraz . De la o simpla atingere, Nick se inviora si sufletul lui prindea o noua culoare de viata. Fata devenind mai curajoasa, îi oferise baiatului un mic sarut pe buze. Nick zimbise si isi puse capul pe umarul fetei, sarutindu-i dulce gitul. Emma incepuse putin sa chicoteze .
-Ce-i ? Intrebase baiatul, sarutindu-i mai departe gitul.
-Ma gâdili... Raspunse prin mici chicoteli si cu roseata pe fata.
-Imi place cum rizi. De parca esti un copil mic.
-Nu chiar aceasta am vrut, dar fie.
Nick isi ridicase privirea si se uita la buzele fetei.
-Mi se pare ca stiu ce vreai.
Baiatul incepu sa o sarute , de parca pentru ultima data. Printre sarut Emma incerca sa vorbeasca.
-Ni...Nick am vrut ...in ...pri...privinta tatalui tau.
-Tatal meu? Se uita Nick straniu la fata.
-Da, doar am vrut sa te sustin . Stiu cum e sa pierzi parintii.
-Hey...micuta mea. Nu te ingrijora. Am trecut peste aceasta. Haide mai bine sa alegem un film.
Emma il mai cuprinse inca o data cu multa dragoste.
Ambii plecasera sa ia ceva gustari si se asezasera pe canapea sa aleaga ceva filme. Peste ceva timp, ambii deja stateau comod , urmarind filmul cu mare atentie. La un episod , Nick se uita interesat , deoarece era momentul unde sotia ii spunea sotului ca e insarcinata si ambii erau fericiti. Fara sa vrind, Nick incepu sa zimbeasca si puse mina pe burta fetei. Emma observase si puse si ea mâna ei deasupra mânei baiatului.
-Diabia astept sa experimentez si eu etapa aceasta...
-Care?
-Etapa cea din film, cu sarcina.
Inima fetei incepu sa bata rapid, inchipuindu-si ca ea va fi cea care-i va darui copii, barbatului ei iubit.
-Vreai ca eu sa fiu acea anume??
Nick o sarutase din nou si ii zimbise ,ca si cum Emma era unica fata pe acest pamint.
-Sigur. Iti promit ca vom fi cei mai fericiti si eu te voi face cea mai fericita persoana pe acest pamint. Te iubesc mult, Emma!
Emma il cuprinse si-l sarutase pe obraz. Nick o tinea strins in brate si-i soptise la ureche:
-Sa stii ca vreau doua fete si doi baieti.
Emma ii zimbise dragalas si-l mingiiase pe cap.
-Deci, orice dorinta trebuie indeplinita.
Nick o sarutase din nou si se uitau mai departe la film.
Peste ceva timp, Emma adormise pe umarul baiatului,iar Nick picura si el si decise sa se duca in dormitor.
-Emma, plecam sa ne culcam?
Nu auzise nici-un raspuns si se uitase la ea. Nick dintr-o data zimbi: fata ei dragalasa, corpul ei fraged de copil mic ce se tupila cu o caldura enorma in imbratisarea lui.
Perfect!
Nick o sarutase dulce si o luase in brate sa o duca in dormitor.
A doua zi , Emma se trezi ,uitindu-se la ora . Vazind ca e 7:30, sarise brusc din pat, insa isi aduse aminte ca nu e la ea acasa. Nu stia ce sa faca, Nick nu era alaturi si se simtea foarte incomod. Iesise din odaie si incercase sa-l caute pe baiat. Ajunse in bucatarie si-l vazuse pe El, facind micul dejun pentru ei doi. Intr-un moment dat , Emma era cuprinsa de un val de caldura . Se simtise ca intr-o familie plina de iubire si emotii frumoase. Nici nu ezitase si venise sa-l cuprinda din spate. Nick incepu sa zimbeasca cochet:
-Cineva s-a trezit ,acus si dejunul e gata.
-Unde ai dormit?
-Pe canapea. Nu credeam ca din prima putea sa-ti fie comod sa dormi cu mine.
Emma se inrosi si inima incepu sa-i bata cu o viteza accelerata. Fata din nou il cuprinse si inchise ochii, ascultind bataile inimii lui. Acest sunet era o melodie calma pentru sufletul fetei, un leagan care o facea sa uite de toate problemele ei, un simplu sentiment de la care se gindea ca ea mai mult nu e singura.
-Nick ... spuse incet Emma cu fata la pieptul lui.
-Ce-i micut-o ? Intrebase Nick ,jucindu-se cu nasul in parul ei.
-Sunt foarte fericita ca ti-am intilnit. Simt ca esti unicul pentru mine.
Nick zimbise larg cu fluturii in stomac.
-Sigur ca sunt unicul. Esti doar a mea. Micuta mea frumoasa si dragalasa. Intr-un moment dat, Nick ii luase fata intre miinele lui si o sarutase cu mult drag si cu multa dorinta. Emma nu se asteptase si incepu sa inroseasca ca un copil mic . Nici de cum nu-si putea controla emotiile linga acest baiat enigmatic. Dupa sarutul lor ,ce ascundea mii de cuvinte misterioase ,Nick se uita adinc in ochii fetei, de parca vedea tot universul.
-Daca cineva m-ar intreba ce prefer cel mai mult ,as spune buzele tale. Le-as saruta o vesnicie.
-Nick...ma sfiezi! zimbea fata, facindu-l pe baiat sa-i sarute obrajii cu o mare delicatete.
Emma se simtea intr-o lume , unde totul parea ca intr-o poveste reala si unde cutia Pandorei nu reusise sa se deschida...
Dupa micul dejun, Nick o duse pe Emma la cafenea.
-Diseara te voi lua la mine acasa.
-Deci . Ne revedem.
-Hey, un sarut?
Emma ii zimbise si il sarutase de parca pentru ultima data. Iesise din masina si mergind spre usa, ii daduse din mina baiatului, iar Nick ii facuse din ochi . Nici nu dovedise sa ajunga la cafenea, ca Justin deschise brusc usa .
-Vai!!...Justin.
-Ma scuzi, Emma...
Plecase brusc , iar Emma intrase in cafenea, ingindurata de comportamentul lui Justin.
In acelasi timp, Nick strigase in urma prietenului sau.
-Hey, domnule! Vii cu mine?
Justin oftase adinc si intrase in masina lui Nick . Vazind ca e intr-o dispozitie rea, Nick incepu sa-i puie intrebari
-Ce-ai patit?
-Emy!!!
Nick putin tresari.
-Ce-i cu Emy?
-Totul simplu. I-am spus adevarul si ea s-a inervat si mi-a dat o palma peste obraz.
-Ce adevar?
-Despre boyfriendul ei.
-Dar ce stii de el?
- Stiu multe. E vecinul meu... si isi schimba prietenele sale ca pe niste manusi. I-am spus si ea mi-a dat o palma peste obraz.
-Poate mai bine nu trebuia sa te implici?
-Pur si simplu mi-am facut griji...
-Ti-ai facut griji??? Poate...
-Nu continua ,terog!
In acelasi timp, Emy plingea de parca isi pierduse ceva scump. Emma o linistea cum putea.
-Hey, cine stie ce a avut in vedere Justin. Nu plinge!
Emy , nu-si mai putea stapini lacrimile. Nu credea, dar ,totodata, il credea si pe Justin ,doar cu o mica parte a inimii...
Peste ceva timp, baietii ajunsera la oficiu. Nick pleca spre biroul sau si o revazuse pe Kate.
-Buna dimineata, Kate. Nu m-a cautat nimeni?
-Va cautat. Um domn pe numele Jack Stuart.
Jack Stuart... Jack ...STUART!!! Nick il stia ca pe un ,,prieten" al tatalui sau. Cind el avea 16 ani, deseori il vedea in ospetie si mereu punea in risc compania tatalui. Acum Nick avea doar o intrebare: Ce vroia acest om de al el? Dupa atitia ani...?
-Acum unde e?
-Aici, Nicholas King? Tu esti?
Nick se intoarse si ii vazuse fata pe care nu o putea suporta.
-Buna ziua, Domnule Stuart. Oare ce doriti? Au trecut atitia ani...
-Da, ultima data ti-am vazut cind tu aveai 17 ani, inaintea de ziua cind tatal tau a murit.
Nick isi aduse aminte din nou de depresia sa si de toate greutatile ,care ii presa inima timp de doi ani.
-Deci, Nick intram in oficiu
Nu-i placea cum ii zimbea acest om dezgustator, dar totusi vroia sa afle ce dorea.
-Da , sigur ...
Intrau in cabinet si Jack incepu sa vorbeasca cu o mare aroganta.
-Deci, am vrut sa-ti i-au o cladire sub numele meu. Ce zici?
Nick ii zimbise ironic.
-Sa nu credeti ca sunt ca tatal meu. De la el am invatat multe si am reusit sa aflu cum sa ma comport cu asa oameni ca voi!
-Nu trebuie sa fii asa, Nick , cu oamenii mai mari decit tine.
-As spune ca un obstacol e cind persoana e mai mare in scopirile sale. Virsta e o nimica toata.
-As spune ca stiu cine anume ti-a ucis tatal tau drag. Daca imi dai cladirea, iti spun totul cum a fost...
Nick simtise cum inima lui pierdea ,pas cu pas, culoarea de viata . Simtea cum pierdea controlul si vroia deja sa-i dea o palma peste fata, dar totusi vroia sa afle cine a fost acela care i-a stricat viata.
-Si cine mi-a ucis parintele?
-Tii minte cind i-am spus tatalui tau ca viata lui e in miinele mele?
Nick nu-si mai simtea rasuflarea, totul isi pierdea sensul imprejurul lui si mai ca isi tinea lacrmile.
-Tu ai fost acela?
Jack ridea ironic de fata jalnica a lui Nick.
-Deci? Ce-i cu cladirea?
-Cladirea? Crezi ca iti voi da ceva, dupa ceea ce mi-ai spus??!!!
-Sigur!! Am niste acte foarte interesante ,care tine controlul asupra ta. Daca imi refuzi, sa stii ca pierzi totul si vei ramine cu nimica. Deci? Ce zici?
Nick nu stia ce sa faca, insa vroia sa-l ucida pe loc... Nu vroia sa puie in situatie afacerea sa si deci... facuse totul cum vroia monstrul cela...
-Deci, Nick. Speram sa ne mai vedem... Totusi imi esti aproape.
-Pleac-o !!!
Jack zimbea din nou ironic si iesise din oficiu.
Nick ,din pricina nervilor ,stricase un pahar de perete. Incepu sa plinga din cauza ca-si pierduse tatal sau. Simtea cum totul se reintoarce.
Seara, Emy se duse acasa sa incerce sa vorbeasca cu Dan, sa rezolve situatia si, cel mai important, sa-i dovedeasca lui Justin ca el greseste in privinta prietenului sau.
Emma incuia cafeneaua si observase ca Nick inca nu era. Il sunase si auzise ca vorbea cu o voce diferita. Cind venise , Emma se bucurase si fugea spre masina. Il intipinase cu un sarut dulce si vazuse ca fata lui Nick era ceva fel obosita sau trista. In drum spre casa, ambii tacusera si Emma nu intelegea ce e cu Nick, unde e zimbetul lui cald care ii arata Emmei ca ea e unica. Cind ajunse acasa, Nick o asezase pe Emma pe picioarele lui si isi tupilase fata in pieptul fetei. Lacrimile ii curgeau si Emma se speriase de reactia lui pe ne prins de veste.
-Nick!!! Ce ai? De ce plingi????
-Emma! Imi e foarte greu!!! Cuprinde-ma cit mai strins!!! Nu ma lasa!!!
Emma il cuprinse si il mingia pe cap. Nick plingea si lacrimile lui se simteau in adincul sufletului fetei. Incepu sa plinga si ea ,cu gindul cum sa-si ajute barbatul iubit...